În ceasuri de amiază
Tăcere de vise, Tăcere de basme, Tăcere de noapte Şi zbor de balaur… Descântec de iele, Descântec de zâne, Descântec de dor Şi spumă de aur… Prin uşi ferecate, Prin buze închise, Prin roze
Cărările pașilor mei
Un palid început de primăvară, O schiţă a soarelui ce se ascunde Vântul ce în gând îmi pătrunde Şi poate străzile cu luciu de ceară… Oraşul îmbie cu tăcerea cărărilor lui, Și zgomotul pare atât de
Fulg de nea
E linişte, paşii mei sărută zăpada, Sunetul lor se aude, un cântec aparte. Pe alocuri, cu şoapte se scutură zada Şi gândurile îmi zboară departe... Aburul respiraţiei calde pluteşte, Gerul muşcă cu
Șahul iubirii
Aşa sunt eu, nebunul cel dulce, O piesă pe tabla de şah a iubirii, Regina eşti tu şi gândul se duce, La gustul de vis al nemuririi... Fiecare pătrat sărit înspre tine, Mă face mai vesel, plin de
Amintire...
Parfumul dulce-al florilor de tei, Un vis, obsesie a unor veri trecute, O amintire, album cu poze prăfuite. Poți spune că sunt eu de vrei, Eu, cel rătăcit în clipele pierdute Ale lui
De toamnă
În toamne târzii, Când norii sunt gri, Doar noi doi să stăm... Să fim iar copii, Cu gânduri hazlii, Visând să zburăm... Spre ceru-nstelat, Cu gându'-mpăcat, Ne îmbrățișăm... O stea s-a scuzat, Apoi
Serenadă pentru Lalamí
Serenadă pentru Lalamí Cri-cri cânta un greier gri, Ascuns în frunze, într-o toamnă. Udat de ploile prea reci, târzii. Îl asculta copila ce nu putea s-adoarmă. - Adormi ușor micuță Lalamí, I se
A mea şi-a ei...
Mi-e bine în vara ce-i zâmbeşte ei Și toată lumea mea e-n palma ei, Cu linii line și degete sprințare, Din podul palmei gust picături de mare... Mi-e bine-ascuns în zâmbetele ei Și gândul meu lipit
Picături
Primăvară cu stropi ce cad monoton, Atingându-mi grăbit obrajii cei reci. Început de Prier schiţat gri în creion, Cu vântul care aleargă nebun pe poteci... Anotimp uşor sinistru şi uşor bacovian, Cu
