Șerbănescu Ana

mingea e limba unui ceas niciodată nu a tăcut, dar acum urlă de căldură și oboseală pozele se încheagă ca un film dar nu reîntregesc nimic și apoi dispar se aliniază obediente lângă zid

mereu zâmbind când pleci întotdeauna mergi puțin mai repede niciodată suficient de departe să ieși din vedere și niciodată suficient de aproape să auzi tot ce se spune e ceva deosebit în buna

hai să ne facem bagajele, să mergem la mare să împachetăm valurile și nisipul sau poate doar apa mai bine și să le punem în curtea școlii o fântână arteziană cu scoici și lentile de

Cam de trei ori pe zi mă exagerez cu tine și te visez ca și când nu aș dormi. Cam de șase ori într-o secundă n-am zâmbit pentru că eram prea ocupată de tine. Mi-ai acaparat 99%din conștiință, 100%

nu știi când încurci planurile și când nu mai înțelegi la naiba, care era răspunsul ăla pentru tine și care era menit doar să zboare prin aer de dragul aparențelor era vorba despre trecut,

se apropie! se apropie! fotoliile sunt un vârtej de culoare maronie se amestecă în furtuna de mese, covoare, dulapuri și vise se învârt în cuva mașinii se spălat la stoarcere rămâne doar apa

se întuneca afară și pe strada dinspre școală un hoț de telefoane mergea nestingherit mii de modele de samsung nokia motorola îi arârnau pe gât pe față pe mâini și pe haine am încercat să mă

o minge de baschet ricoșează în asfalt și se apropie o palmă lovește și-i deviază traiectoria se întoarce spre corpul proiectat în vis nu ripostez deși știu că trebuie să reflect razele de

nu se mai deschide ușa de la camera patru nimeni nu mai plânge cu sughițuri de la balcon niciun nepământean nicio tablă de șah cu o atingere se stinge televizorul și e timpul să nu își mai dea

-Domnule, e adevărat că trebuie să mă înscriu pentru un job de vacanță ca să obțin bursa pentru anul de studii în Elveția? Un profesor mic de statură, cu ochii mici și buzele mereu arcuite într-un

de vină e culoarea nu ei doar dacă era alb în loc de negru totul ar fi fost altfel de la numărul de pietre din fundația casei până la asfaltul care nu a fost turnat de nimeni mașinile ar fi

oamenii mari sunt un leagăn când ajung suficient de sus privesc în jos niciodată spre cer și atunci când își iau avânt se uită tot în jos ca să se împingă cu picioarele în ceva oamenii

nu e nimic care să nu fi intrat până acum în posesia ta de asta tot ce am a fost fabricat de două ori în primul rând ca eu să fac parte din palmaresul tău din dulapul cu uși deschise cu

deschizând o revistă despre dinozauri mi-am amintit că aveam ceva de făcut doar că nu-mi aminteam ce când m-am urcat pe capota unei mașini albe și te-am văzut acolo lângă mine mi-am amintit că

ea pe tocuri cui foarte înalte el împinge coșul umil și se uită la ea ea vorbește la telefonul mobil roșu cu accesorii din platină cumpărate de el care e singur gândindu-se ce i-ar

azi am avut mate cu Ulrike simplu – funcții le știi și le știu și eu lui x trebuie să-i corespundă întotdeauna un singur y am reprezentat grafic o sinusoidă deși nimeni n-avea habar ce

Numele meu nu e Wilma, cum numele tău nu este Fred. O să mă adaptez . Dar Nu te vreau pe tine, fred, vreau alt Fred. Tu ești prea slab, dinții tăi sunt strâmbi, buzele prea mari Și gesturile

o să înlocuiesc pereții cu acvarii o să avem pești de toate culorile și o să-i hrănim împreună o să ne îmbrățișăm numai în fotolii de apă condensată când o să deschid fereastra o să fii

zbori dezorientat și înțepi pe oricine îți stă în cale simți că ai avea două aripi ca două clădiri și superputeri ești al naibii de rezistent te-a strivit de o mie de ori tu te-ai făcut

e o imagine... oameni colorați se împing îl văd pe omul alb în stare fluidă expansibilă și compresibilă ia volumul și forma spațiului disponibil prin care trece mulțimea îl taie în

zece zeițe cu mâinile întinse pe dreapta și tot zece în stânga și tu împărțit în două cea de-a doua parte nu se vede decât pe jumătate lu stătea nemișcat - mă ținea de mână visător

după geometria în plan și geometria în spațiu s-a inventat o geometrie paralelă în care sălășluiește tăcerea nu are nicio teoremă până și axiomele lipsesc dar există o regulă fixă un secret pe

ieri am călcat peste paradisul tău minat de 30000000000000000000000000000000000 de minciuni din două sute de adevăruri fals croite și era cam șubred podul dintre love și dragoste ca un fel de

am numărat viețile din jur ca unitate de măsură se folosește numărul de încercări eșuate ale fiecăruia de a înainta către tavan, adică acolo unde se leagă frânghiile de inelul de fier -vreau