Poezie
e ziua în care sortăm poze
1 min lectură·
Mediu
nu se mai deschide ușa de la camera patru
nimeni nu mai plânge cu sughițuri de la balcon
niciun nepământean
nicio tablă de șah
cu o atingere se stinge televizorul
și e timpul să nu își mai dea coate și pumni
niciun timeout
am deschis din nou ușa
după ce am băut apă
dar era numai o cameră răvășită
în care se înghesuiau patru persoane și
casa foster pentru prietenii imaginari
să nu te dai la o parte din fața televizorului
oricum programul ăsta rula demult
și nu vreau să aflu când era asta
cu spatele arcuit conspirai împotriva mea
la șah
mereu câștigam toate partidele
și mereu pierdeam jocul
pentru că aveam un plan
să nu mă mai așez lângă tine la meciul de fotbal
acum e ziua în care sortez poze
și mi-aș dori să fi știut să-mi fac mutările
mai bine
064780
0
(crystal clear)
apoi amestecul bine dozat de melancolie si tristete
sfarsitul perfect inceputul bun lipsa balastului si acel \"ceva\" ce transforma cuvintele in poezie
poezie buna
nu-i gasesc nicio hiba eu cred ca ana ne va mai uimi cu astfel de texte frumoase :)
raman cu:
\"acum e ziua în care sortez poze
și mi-aș dori să fi știut să-mi fac mutările
mai bine\"