omul alb

e o imagine... oameni colorați se împing îl văd pe omul alb în stare fluidă expansibilă și compresibilă ia volumul și forma spațiului disponibil prin care trece mulțimea îl taie în fâșii acum ea nu mai e... e doar omul alb și am început și eu să merg prin el mă îndrept spre o casă fără acoperiș am trecut de omul alb ... sunt într-o gară trenurile circulă în direcție opusă iar oamenii se agită pășind înapoi am avut grijă să nu răcești deși nu existam și nici tu nu trebuia să te afli așa târziu acolo dar străzile existau... cu urme de pași în noroi iar omul alb nu s-a clintit niciodată din același loc prin care am trecut toți, am pășit, dar în care nu au rămas urme acolo e doar omul alb care veghează în timp ce noi îl tragem în fâșii subțiri