Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci,
Și ramurile țin umbră tremurând zeci,
Căci afară sta cerul să plângă, tu -- pleci.
Căci afară sta cerul să cadă -- pe veci.
Eu stam să te privesc, și
Îmi voi sculpta ușor cuvinte scrise ca să mă dărmâme,
Îmi voi sculpta ușor cuvinte, căci inima-mi este fărăme.
Voi regreta în versuri pentru greșelile făcute,
Căci îmi ești cea mai dragă ființă
Tu regină caldă-mi faci sângele să tremure ,
Căci ai brațele reci, regina caldă regină ,
Îmi faci -- trupul să gudure
Regină caldă regină .
Îmbracă-ți rochia petale, tăiș fin de spadă ,
Dar ai
după semnele de punctuație se lasă spațiu
Vreau fulgere să-ți lumineze calea către sens,
Să ardă ziduri,să distrugă nori de ploaie cu urlet îndepărtat,intens.
Corbul alb,ghid,printre rugi și
E-un ținut lugubru, până și pomii plouă carne,
Picură sânge des, de parcă-i toamnă de cadavre,
Noaptea-i miros de sulf ce dansează-n umbrele de coarne
Dimineața sfârâie pământ, cu ceața ce-nghite
Răsună amintiri , în al meu gând ce cântă funerar ,
Mă simt legat de fir , și-aștept un răsărit mai rar .
Cuvintele zeițelor de gheață , îmi aduc încrederi de smarald ,
Și plâng cu picături
