Ceremonial
Răsună amintiri , în al meu gând ce cântă funerar , Mă simt legat de fir , și-aștept un răsărit mai rar . Cuvintele zeițelor de gheață , îmi aduc încrederi de smarald , Și plâng cu picături
Iubito
Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci, Și ramurile țin umbră tremurând zeci, Căci afară sta cerul să plângă, tu -- pleci. Căci afară sta cerul să cadă -- pe veci. Eu stam să te privesc, și
Morfină
Tu regină caldă-mi faci sângele să tremure , Căci ai brațele reci, regina caldă regină , Îmi faci -- trupul să gudure Regină caldă regină . Îmbracă-ți rochia petale, tăiș fin de spadă , Dar ai
Schimbat
E-un ținut lugubru, până și pomii plouă carne, Picură sânge des, de parcă-i toamnă de cadavre, Noaptea-i miros de sulf ce dansează-n umbrele de coarne Dimineața sfârâie pământ, cu ceața ce-nghite
Îndrumat
după semnele de punctuație se lasă spațiu Vreau fulgere să-ți lumineze calea către sens, Să ardă ziduri,să distrugă nori de ploaie cu urlet îndepărtat,intens. Corbul alb,ghid,printre rugi și
Plânset
Îmi voi sculpta ușor cuvinte scrise ca să mă dărmâme, Îmi voi sculpta ușor cuvinte, căci inima-mi este fărăme. Voi regreta în versuri pentru greșelile făcute, Căci îmi ești cea mai dragă ființă