Răsună amintiri , în al meu gând ce cântă funerar ,
Mă simt legat de fir , și-aștept un răsărit mai rar .
Cuvintele zeițelor de gheață , îmi aduc încrederi de smarald ,
Și plâng cu picături
Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci,
Și ramurile țin umbră tremurând zeci,
Căci afară sta cerul să plângă, tu -- pleci.
Căci afară sta cerul să cadă -- pe veci.
Eu stam să te privesc, și
Tu regină caldă-mi faci sângele să tremure ,
Căci ai brațele reci, regina caldă regină ,
Îmi faci -- trupul să gudure
Regină caldă regină .
Îmbracă-ți rochia petale, tăiș fin de spadă ,
Dar ai
E-un ținut lugubru, până și pomii plouă carne,
Picură sânge des, de parcă-i toamnă de cadavre,
Noaptea-i miros de sulf ce dansează-n umbrele de coarne
Dimineața sfârâie pământ, cu ceața ce-nghite
după semnele de punctuație se lasă spațiu
Vreau fulgere să-ți lumineze calea către sens,
Să ardă ziduri,să distrugă nori de ploaie cu urlet îndepărtat,intens.
Corbul alb,ghid,printre rugi și
Îmi voi sculpta ușor cuvinte scrise ca să mă dărmâme,
Îmi voi sculpta ușor cuvinte, căci inima-mi este fărăme.
Voi regreta în versuri pentru greșelile făcute,
Căci îmi ești cea mai dragă ființă
