Poezie
Iubito
1 min lectură·
Mediu
Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci,
Și ramurile țin umbră tremurând zeci,
Căci afară sta cerul să plângă, tu -- pleci.
Căci afară sta cerul să cadă -- pe veci.
Eu stam să te privesc, și cât ești de frumoasă.
Nu am cuvinte să-ți vorbesc, le țin sub cămașă.
Și afară-i frig, miros de iarnă, plouă tăinuit.
Dar parcă-i cald, miros de toamnă, c-ai zâmbit.
Eu stam să te privesc, și cât ești de frumoasă.
În jur doar 5 grade, clădiri gri -- și oameni, nu ne pasă.
Citesc în tine fericire, pagini rupte,
Citesc în tine dezamăgire, și-s foi multe.
Fanfara răsună în oraș pustiu, zece treizeci,
Îmbrățișează ca sicrie trupurile aste-reci.
00823
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sebastian Gavriil
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 112
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Sebastian Gavriil. “Iubito.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sebastian-gavriil/poezie/14097751/iubitoComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.