Poezie

Plânset

1 min lectură·25 iulie 2016

Mediu

Îmi voi sculpta ușor cuvinte scrise ca să mă dărmâme,

Îmi voi sculpta ușor cuvinte, căci inima-mi este fărăme.

Voi regreta în versuri pentru greșelile făcute,

Căci îmi ești cea mai dragă ființă dintre miile multe.

Te rog să nu-mi spui că te-am pierdut,fiindcă fiecare atom îmi stă de-a plânge,

Iartă-mă,te rog, căci lacrimi în inimă încep de a-mi curge.

Cerneala e îmbibată de durere, de la vorbele tale reci

Și de voi muri curând, măcar pe la mormânt să-mi treci.

Am crezut că-mi vei putea fi aproape, ca pământul de-o tulpină,

Am crezut că-mi vei fi aproape,îmi pare rău,naiv,eu sunt de vină.

O să-ți scriu nopți întregi, în caietele mele vechi.

Dar nu vei putea citi vreodată,nu-ți va trece la urechi.

Te-aș fi sărutat o viață,și-aș fi luptat pentru încă una,

Să te pot privi seară de seară, și zi de zi întruna.

Ți-am oferit tot ce-a mai rămas din mine,plin de sânge și bandaje,

M-am oferit cu cel mai mare drag, să te pot feri de picaje.

00843

Sebastian Gavriil. “Plânset.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sebastian-gavriil/poezie/14094867/planset

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.