azi, 17 inuarie 2005
sânge peste tot albastru-palid
zvonurile nu sunt îmbucuratoare goi
si moi precum norii se straduiesc sa
se formeze
ingerii
a plouat toata noaptea si pe jos era
sange
Minunea de fapt nu s-a produs niciodata
Si asta nu pentru ca tic-tacul parea prea firesc
Copilul nu s-a nascut niciodata, niciodata
Doar pentru ca a murit prea devreme, prea grotesc
E vremea
culegeam din versurile cuminți
silabele ploii ale vântului ale lacrimii
mâna dreaptă a timpului mi se sprijinea de călcâi
și din lumânări se înălța încet gândul răsucit în
jurul propriei lance
rândul să alerg din grotă
când din noi mie îmi vine
o banală anecdotă:
te-ntrebam ce crezi de mine
te-ntrebam ce crezi de parcă
-n mersul meu puțin locvace
spun din ce în ce mai rar
conștiința mușcă din mine ca dintr-
un prometeu, mereu
ajung hălci mestecate-n șemineu
din eu și supraeu
conștiința mușcă din mine cadâne
harem de lux mie îmi sunt
uns tot lasciv cu unt
pe
copil al sec-undei urnite cu greu de pe
soclu turtit între oasele sferice
ale (s)fericirii fornăi viitoruri de Laputa
precum armăsarii
precum armăsarul golit de jeratic și
care așteaptă să