Savu Florin

ca raspuns la comentariul tau la comentariul meu etc. etc. din 16 ian: izotopia este o arie de cuvinte care se concentrază pe un cuvânt-pivot, precum un carusel în jurul centrului său. Să-ți dau un exemplu: izotopia zăpezii poate să conțină cuvinte precum fulgi, rece, alb, si ce mai vrei tu, dar poezia trebuie să conțină destule indicii care să ajute cititorul să întzeleagă această alăturare. Sper c-ai înțeles. Oricum, nu e ceva neapărat necesar să cunoști astfel de cuvinte, care țin de critica literară. Eu am fost infestat cu ele pt. că sunt student la Litere, dar asta nu înseamnă NIMIC, îtzi zic eu. De mult timp încerc să scap de obiceiul ăsta de a insera cuvinte ciudate în comentarii. Sper să vorbesc mai natural data viitoare. See U :)

după cum probabil ai observat, prin tot poemul domnește izotopia secului, a vidului, a golului, iar calul și Făt Frumos sunt în aceeași relație ca și apa cu țărmul, ceea-ce-este-uscat cu ceea-ce-este-ud, iar simbolul calului este simbolul dinamicului, vieții, apei, care începe să se retragă și să lase tot mai mult locul uscatului, ca și calul care, în lipsa jeraticului, își pierde sensul originar, astfel încât încearcă să treacă de partea cealaltă a condiției sale, în pielea lui F-F, ceea ce este la fel de imposibil, ca și transformare apei în pământ. Aștepatarea mea este asemănată cu aceea a calului pentru că este definitorie pentru vremea în care trăim, în care valorile se interchange într-un ritm imprevizibil. Așteptarea mea este așteptarea unui poet care speră ca imposibilul să devină posibil. Sper că n-am fost prea tehnicist, de altfel acum închid, cu gene ostenite, tomurile prăfuite și îngălbenite de teoria literaturii, estetică, et caetera virgulă et caetera :))

Sfatul meu este ca, dacă vezi în fața ta profilul unui Lettore Modello atunci când îți exprimi gândurile pe hârtie, să încerci să îl apropii mai mult de poezia ta prin combinații cât mai bine cugetate între metafore INTUITE și cultură, dintre armonie și rațiune, muzică și matematică, sau ce vrei tu. Eu zic că poezia ta va crește mult în calitate doar dacă ții cont de acest aspect aparent mărunt: cititorul. Din poezia ta se desprinde o idee frumoasă, dar parcă e prea îmbrăcată. N-ar fi mai bine, n-ai transmite mai mult dacă ai dezbrăca-o puțin de acei termeni mistico-religioși și ai încerca să transmiți misterul prin POEZIE? Foarte mult succes în continuare, pentru că ai cu ce!

Frumoasa poezia în ansamblu, mi-a plăcut ideea \"ortografizării\" actului auctorial, pe care o exprimi așa de bine prin înlănțuirea de izotopii care regreseaza spre monotona \"continuare după continuare\"; chestia e că tocmai asta caracterizează ACEST mal du siecle - profunda incertitudine cu privire la eficiența și corectitudinea unui \"The end\" definitiv. Mă surpinde alegerea cuvintelor uneori, ca să-ți dau un exemplu - ce-ai vrut să spui prin \"albul necunoscut\" și n-ai putut să exprimi mai plastic? Este doar o părere, ia-o ca atare. Ideea în ansamblu îmi place, și sper ca acest comentariu să fie unul constructiv. La mai mult !

hello, dana. I may be a newby here, dar sper ca pot sa-mi exprim o parere sincera despre textul tau (fii sigura ca o sa mai citesc si altele): prefer sa vorbesc din punctul de vedere al izotopiilor, care pana la urma dau calitate unui poem. Alaturarea dintre fasii si dansatoare e mishto, iar cele dintre aria religiei, amilei (cersetori) si a visului din nou imi place, desi versurile sunt cam transparente. Chestia care nu mi-a placut este ca nu exista varietate la nivelui structurilor verbale folosite: Nu tzi se pare ca imperfectul e cam monoton? Oricum, ideea de la care ai poornit e puternica, se vede din ritmul poeziei ca e o idee in care chiar crezi cu pasiune. Simti tragic timpul prezent, din care pare sa se fi volatilizat orice sentiment al valorii si al perenitatii. Dar hai ca ma lungesc prea mult. De-abia astept urmatoarele tale texte!!! :) Te salut.