conștiința mușcă din mine ca dintr-
un prometeu, mereu
ajung hălci mestecate-n șemineu
din eu și supraeu
conștiința mușcă din mine cadâne
harem de lux mie îmi sunt
uns tot lasciv cu unt
pe
rândul să alerg din grotă
când din noi mie îmi vine
o banală anecdotă:
te-ntrebam ce crezi de mine
te-ntrebam ce crezi de parcă
-n mersul meu puțin locvace
spun din ce în ce mai rar
culegeam din versurile cuminți
silabele ploii ale vântului ale lacrimii
mâna dreaptă a timpului mi se sprijinea de călcâi
și din lumânări se înălța încet gândul răsucit în
jurul propriei lance
Minunea de fapt nu s-a produs niciodata
Si asta nu pentru ca tic-tacul parea prea firesc
Copilul nu s-a nascut niciodata, niciodata
Doar pentru ca a murit prea devreme, prea grotesc
E vremea
azi, 17 inuarie 2005
sânge peste tot albastru-palid
zvonurile nu sunt îmbucuratoare goi
si moi precum norii se straduiesc sa
se formeze
ingerii
a plouat toata noaptea si pe jos era
sange
copil al sec-undei urnite cu greu de pe
soclu turtit între oasele sferice
ale (s)fericirii fornăi viitoruri de Laputa
precum armăsarii
precum armăsarul golit de jeratic și
care așteaptă să
