Poezie
ambiguitate
1 min lectură·
Mediu
rândul să alerg din grotă
când din noi mie îmi vine
o banală anecdotă:
te-ntrebam ce crezi de mine
te-ntrebam ce crezi de parcă
-n mersul meu puțin locvace
spun din ce în ce mai rar că
absolutul mă preface
c-absolutul mă presare
și mă primblă pe sub pleoape
pașii mei adeși să sape
prin retină o cărare
prin retină un poem
cocoșat precum un semn
de-ntrebare-n Betleem
spre credință ți-l îndemn
001606
0