Sandrina-Ramona Ilie

un lăstar tăcerea sub scrâșnetul tălpilor ai spune că până la mine sunt trei pași, dar până la mine e o noapte și-o zi o noapte, noapte, câteva povești deșirate,un țipăt și-un gând fără de

Alți pași. O viață îmbinată în altă viață. Ajungem uneori să stăm la coadă în propria viață. Privim din afară cum alții râd. Oameni se învălmășesc în noi furându-ne până și dreptul de a fi noi

eu sunt femeia ce ai pierdut-o și ai regăsit-o stăteam cuminte înghesuită de tristețe la colțul vieții când mi-ai întins mâna caldă și blândă am început să mârâi a teamă asemeni unui animal

uite așa, tu și cu mine eu mereu aici, tu uneori aici, uneori acolo între noi cuvinte și un soare care cântă la chitară și râde păsări albastre închide ochii măcar o dată lasă-mă pe mine să

lumina s-a adăpostit în ochii tăi și doarme pe pleoape ți-au crescut trei stele, iar luna îți crește din buze cer peste mine

cerul meu este o salcie răsucită pe dos o întrebare, doar o întrebare crește drept cu toate ramurile în sus răsfirată, amară, picurată și, un răspuns, doar un răspuns coboară

Soarele coboară încet în inima mării. Apa se scurge sărată din ochii mei. Lumina e dincolo de soare. Mâine, va fi albastru!

de sub umărul drept mi s-a desprins o aripă încet doar un foșnet nu trosnet de suflet rupt ca și când ai frânge un vreasc în două nu țipăt de suflet despuiat ca și cum ai smulge

azi, este iar o zi mare, lungă cât o zi de post, obosită și cețoasă nu contează am să dau puțin norii la o parte și am mă încălzesc la soare la soarele meu am să ascult îngerii cum coboară din

mă strecor încet între privirile noastre îmbrățișate ochii au întins punți de mângâieri în mijlocul tăcerii mă atingi cu degetele sufletului răvășindu-mi lumea în emoții cu aripi străvezii mă

m-am coborât din pat picioarele au atins dușumeaua rece și umedă e...noapte încă fantomele-mi ies din pereții inimii împroșcând lacrimi ferestrele se izbesc de perete scrâșnind vântul și

ca dintr-o poveste s-a desprins de pe un norișor un zâmbet cu petale băncuța verde și bătrână așteaptă sufletele să se așeze în stânga ea cu vise prinse în păr în dreapta el cu mâinile prin

naște-mă... naște-mă imposibil, frumos... îngenuncheată la marginea sufletului tău naște-mă astăzi! înainte să uiți să mă simți mâine...mi-e teamă să nu fie prea târziu și inima să îți

a apus vara în mine iubite încă mai strâng cerul în jurul umerilor și aștept așa cum aștept întoarcerea păsărilor călătoare și greierii

mă opresc din alergat prin tine - sunt goală și curg respirând uit să mă mișc sub ochii tăi în timp ce buzele tale mă privesc până sub piele - mă cutremur și sunt asemeni unei dantele, iar tu mă

am să scriu azi despre cerul care se încovoaie în jurul meu asemeni unor degete prelungi și albastre văd printre ele cum se înalță soarele se împiedică în pădurea de ghimpi unde eu încerc să-mi

mă simt asemeni unui pescăruș fără aripi... plonjez cu ochii închiși către mare și... nu o văd! simt doar cum briza îmi uscă lacrimile, iar valurile îmi cântă simfonii în bătaia