Poezie
geneză
1 min lectură·
Mediu
peste cerul meu stătea atârnată o lună de sticlă
se apleca peste toți lupii din sufletul meu și-i scotea rând pe rând
nopților
peste pământul meu creșteau umbre de piatră
coborau în gâtul meu, în trupul meu, în sângele meu una câte una
tăcerilor
024.456
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Sandrina-Ramona Ilie
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 44
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 6
- Actualizat
Cum sa citezi
Sandrina-Ramona Ilie. “geneză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/sandrina-ramona-ilie/poezie/13986753/genezaComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AGconcis, da, firește. sugestiv? da...
- al doilea grupaj - e interesant că umbrele de piatră cresc apoi coboară imediat, apasă, adâncesc.
- nu știu cât de inspirate sunte acele \"nopților/ tăcerilor\", așa, cu forma asta...
- \"din sufletul meu\" - aș scoate. pentru că mi se pare că explică prea mult
o părere,
alex
- al doilea grupaj - e interesant că umbrele de piatră cresc apoi coboară imediat, apasă, adâncesc.
- nu știu cât de inspirate sunte acele \"nopților/ tăcerilor\", așa, cu forma asta...
- \"din sufletul meu\" - aș scoate. pentru că mi se pare că explică prea mult
o părere,
alex
0
e mai bine cu lupii ori cu umbrele lăuntrice?
mereu ne întrebăm cum e mai bine, încotro?!
abordarea tematică și stilul concis pe mine m-au atras.
Ottilia