sanda nicucie

Surprins portretu,-n patru rânduri,
Eshaustiv, atât de bine,
Mă pune serios pe gânduri:
Cumva m-ai urmărit pe mine?
(Ruse Ion)

La gândul că te-am prins o dată
Te-arați surprins și e firesc.
Dovadă eu, sunt clar șocată
Să văd bărbați care gândesc.

Răspunde-mi la-ntrebarea asta,
Firește, dacă vrei să-mi spui:
De unde știi, ești tu nevasta?
Și dacă da, nevasta cui?
(Gârda Petru Ioan)

Cum să-ți răspund la întrebare
Chiar nu te-ai prins, sau vrei așa,
Să ai aici o confirmare?
Că sunt chiar eu… nevasta ta!

Un lucru arhicunoscut
De toată omenirea, sper,
Așa ceva de s-a făcut
Se cheamă... adulter.
(Mitică Ion)

Că nu stia, e clar! dar sper,
Acum cand a aflat, să zică
Nu doar… ce om, ce caracter
Și ce, dreptate… domn Mitică!

De nu știai un fapt deja,
Îl spun acuma tuturora:
E și nevasta altuia,
E și cu ora.
(A.A.A.)

Ba chiar poți spune tuturora
Ceva de nerecunoscut:
Și-anume cum, că ține ora
Doar un minut.

Sunt plictisită măi băiete!
și plictisită și pe ducă
pe-orbita marilor comete
cu coada, chele, ori perucă.

Sunt plictisită ca o albă
zăpadă prin montana ruscă,
ca un esenin ce din halbă
vrăjea o votcă cu zacuscă.

Sunt plictisită de mă doare
și plictiseala să-ți ascult.
firește c-ai o întrebare-
că, două să gândești e...mult.

Dle Laurentiu,
si eu sper ca pe viitor sa am mai mult timp liber.
mi-era dor de replicile dvs., multumesc frumos.

Dle Norea,
va multumesc aici cu scuze pentru raspuns intarziat.

Că pentru el și pentru tine
Mai am săgeți cu vârf de aur.
(Gârda Petru Ioan)


Cu vârf de aur... ce mândrie!
Dar, de privești atent la toate-
Au cam ieșit din garanție.
Mai pe-nțeles: sunt expirate.

Te-ajut așa, din milă mare
ca să rezolvi necunoscuta.
Tu l-ai votat pe-acela, care
în buzunar ti-a bagat – suta.

Lurentiu,
multumesc de sugestie, ma voi gandi

ce spun aicea sunt truisme
dar, de mă-ntreabă cineva,
între galoși, bocanci sau cizme
prefer, mai bine, o sanda
(Florin Rotaru)

mișcată sunt pîn’la prăsea.
ti-o spun solemn sub semnul crucii-
la cît de drag, mi-ești dumneata,
eu pot să-ti dau, cel mult, papucii

Am casă, masă, pe ea pâine
Și-aș vrea să prind chiar \"suta\"... Zău!
Dar dac\'-ar fi să mor chiar mâine
Eu mi-aș dori-o-n patul tău.
Cowboy Nelu

Sunt, suflet caritabil. Zău!
de simti, așa, că te apucă
te-aștept, să mori, în patul meu
în ziua-n care ești pe ducă.

Multam, Misu!
voi incerca

E iarnă, drept, cum spui, În calendare
Dar toamna calma, Încă nu-mi trecu
În palme, crizanteme dau În floare
Și dacă-ai Ști, ce buze are… iu

Aș cam veni, dar sa votez…pe care?
O floare-am vrut, dar, crinu’, nu mai… nu...

Anamaria, iti multumesc.
drag,

Laurentiu, Florian,
va multumesc pentru replici, sunt foarte reusite.
cum timpul nu-mi permite sa va raspund pe masura, va rog sa ma mai pasuiti o zi-doua.
drag,

-Trucat, netrucat, m-a interesat poanta
Ioan Jorz

In fine-acum am luat aminte
cam ce a vrut Nea Jorj să spună-
-musai un pumn de președinte
să-i iasă lui o poantă bună

te-ar fi mâncat – e-un lucru evident
de-acum în junglă își blesteamă drama
că ești bolnav, n-a fost impediment
dar n-a putut înghite… epigrama

tot...lemn?

De grija ta, cad frunzele din nuc
fâl/fâl, fâl/fâl, în unduiri agale
să nu,(Doamne-ferește!) vreun bulbuc
să facă poc! în apă. De la jale,

îmi scrii, și-ți scriu. De-ai ști cum mă usuc,
sahare-mi cresc pe brațe, inegale
se-adună bătrânețile, și-un cuc
pe două voci îngână: Ooo-Dedale!

albastrul cer e locu’ un’ se duc,
de-aplaudă cu aripile goale,
toți fulgii grei, trimiși la balamuc
și imprimați pe stoluri de basmale

O frecție, ziceam! și, de te chem
să-mi fii aici…putea-voi bate-n lemn?

...la rând!

Eram a ta și-a-ntregului sătuc.
Și-a două-trei comune, mai la vale,
spre Sud sau Est. Oriunde. Nu m-apuc
să-nvăț acum și puncte cardinale.

Mi-e de ajuns cât știu și cât produc -
o ciorbă-două, sosuri și sarmale -
când te întorci din barul lui Manuc
să-ți satisfac dorințele. Din foale.

Cotidian, vezi? Zilele se duc...
Ireversibil, toate ale tale.
Rămâne amintirea și un cuc
din ceasul tandru, junghiul de la șale...

O frecție ți-aș face, dar un gând
spre alt cătun mă-ndeamnă.
Stai la rând!

Emilia,
Anost, anost, dar cu rost
Multumesc de trecere

Stefan,
Rondelul pentru mine e o joaca/joc de cuvinte/ma relaxeaza.
Adevar, tot ce spui- nu se vrea mai mult decat este
Multumesc.

Calimero,
Iti multumesc!
Bucuria mea e cu mult mai mare/la asa intampinare.
Scuze ca raspund asa tarziu, dar azi dimineata am vazut comentariile si de atunci imi chinuiesc neuronul sa-ti raspund asa cum, (bine zici) ne-am obisnuit – pacat ca e din ce in ce mai rar...

Nu-i înadins

Nu-i înadins, îți dau cuvântu’n dar
și vreo trei pumni să-ți limpezesc retina
de când te știu, ți-e ochiul girofar
și nu pe mine… observai, Gherghina

intra azi după tine în mărfar,
c-o sticlă de palincă și vin de Dragalina.
nu-i înadins, îți dau cuvântu’n dar
și vreo trei pumni să-ți limpezesc retina,

ca roșu sa vezi totul, nu doar în calendar.
oi fi tu vechi în ștate, te-oi ține de orar,
dar dacă, iubi dragă, nu ai să-ți schimbi rutina,
și nu te potolești, și-ai să mă superi iar,
bagaju-ți fac (la mă-ta!) direct în Colentina,
nu-i înadins, îți dau cuvântu’n dar.

Am locuit cândva la șes
și-aveam o casă foarte mare
și-o pădurice, unde des
mergeam pe seară la plimbare,

Și doua sate ca hotare
mă despărțeau de-al meu ales,
ce venea seara pe răcoare
în păduricea de la șes.

Și ne iubeam cu disperare
cu frica omului ce-ades,
răcește dacă haină n-are
că se dezbracă mult la șes

numai pe seară, pe răcoare…