Poezie
Mansarda Iluzoria
1 min lectură·
Mediu
Deferirea ta zilnica unei justitii a fiarelor
in parcul municipal,
sau prestarea unor servicii la domiciliul ideilor,
te lasa sa jefuiesti un trup ametit de sperante.
Un soare obez plimba
crochiuri de umbra in spatiul odaii,
trecand dintr-o forma in alta.
Probabil visezi
intr-un elan generos de tandrete silueta-ntre perne,
conturul unei femei iluzie,
sclipiri de cercei
cu lobul urechii asemenea scoicii,
reflex de sidef,
relieful panzei lipite de coapse.
Visezi,
o femeie din dinastia florilor
pe care sa-ti asezi buzele, frunze fierbinti.
Arcul genelor tale lungi,
incordat de sarutari si suferind de luna,
cauta odaile vantului
unde am iubit fara sfiala.
S-a mutat uitarea in zile?
Daca plec, cauta
miracolul numai de noi stiut.
Am sa trec pe alt drum,
cineva imi va sterge urmele.
Castelelor noastre
le vom spune istorii din viitor,
fotografia cuvintelor,
tu poti orice.
Sunt femeia cu ochii aprinsi,
poate iluzia unui timp din care am plecat.
Fara somn, vom fi calatori intre margini.
012.956
0