Ruxandra Moholea

De cele mai multe ori nu știm cine suntem cu adevărat. Dacă suntem aleși, trebuie doar să deschidem ochii.Dacă suntem norocoși, avem lângă noi îngerii care ne arată calea(\"copilul
învățând un fluture dansul\" sau \"care învăța acum valul să mângâie țărmul
în ritmuri de harpă\")
Ne definim în raport cu noi înșine în primul rând, dar și în funcție de ceilalți.De cei care contează cu adevărat.
Mulțumesc pentru trecere.
Gând bun,
Ruxandra

Mă bucur că ai zâmbit la sfârșit! Pescăruș, da! Am o genă reminiscentă, cred, dintr-o viață anterioară! Se pare că îmi plăcea și atunci tare mult să zbor. Iar marea...e superbă, deși nu am văzut-o de prea multe ori. Uneori o simt.
Morudi? Tre\'să am și eu o urmă de mister, nu? :0)
Mulțumesc pentru trecere, te mai aștept.
Gând bun,
Pescărușa

este cel mai înțelept lucru pe care l-ai putut spune...până acum!

\"ne-am învățat să aruncăm
priviri în stânga mai des
și câteodată în dreapta\"
Poate că tocmai asta este problema general umană:prea ne uităm în stânga sau în dreapta!Ni se pare mai fascinant ce face vecinul de sârmă!Și uităm ce e mai important:să privim înainte, pentru că acolo este prezentul.(Și un delfin înțelept m-a învățat că \"acum\" este cel mai important.)
De aici poate și teama de\"înălțimile așezate
între ce a fost și ce era să fie\".
Ultima strofă mai ales mi se pare reușită.
Gând bun,
Ruxandra

Daniel,
nu stiu unde ai mai auzit formularea,sper să iți amintești.Mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

Bogdan,
Încă nu înțeleg mesajul tău, dar se poate să fie vina mea!
Bineinteles că și eu sper să vin cu ceva nou data viitoare. Nu poți multumi pe toată lumea, nu-i așa?
Și dacă tot vrei să faci o critică, să-i zicem constructivă, motivează-ți părerea, poate așa înțeleg și eu unde bați.
Mulțumesc oricum pentru trecere.

Cuvintele tale m-au facut să dau din aripioare ca un colibri!
Mulțumesc pentru steluță!
Într-adevăr, mare dar este uitarea,dar eu cred că și amintirea este pe măsură.
Sfaturile sunt ca, de obicei, bine venite și le mai aștept și cu altă ocazie.
Gand bun,
Ruxandra

Ion,
multumesc pentru apreciere, te mai aștept!

Monica,

Ochiul de privit în interiorul naturii umane există în noi.Nu toți reușim să-l activăm și asta poate din cauza ceții de care ziceai că \"ni s-a lăsat pe ochi de nu mai vedem bine lucrurile\".
Amintirile nu sunt povară în ceea ce mă privește și nu sunt greu de privit, pentru că n-aș fi ceea ce sunt fără ele. Cum îi scriam Elei, se amestecă și ele cu dimensiunea cealaltă a vieții care este visul.

Bogdan,
Nu sunt prea sigură că am înțeles mesajul și ca să nu fac o gafă, aștept continuarea.
Mulțumesc tuturor pentru trecere și vă mai aștept cu drag,
Ruxandra

sincer îmi pare rău că am provocat lipsă de concentrare și insomnii!!!Nu am nimic cu aceste ființe minunate, ba chiar dimpotrivă!Dar s-a întâmplat să am nevoie de ei să transmit o idee...și a ieșit...ideea
Promit că încerc să-i reabilitez într-un text viitor!
Gand bun,
Ruxandra

Dragă Ela,
amestecul ăsta de vis și realitate îmi pare adesea periculos pentru că nu oricine este capabil să înțeleagă neînțelesul!
Cert este că pentru mine visul nu este un refugiu din lumea reală,ci mai curând o existență paralelă în care pot fi la fel de fericită atâta vreme cât nu amestec lucrurile.
Îmi place să vorbesc cu tine,prin urmare,sper să ne mai citim!
Gând bun,
Ruxandra

off topic

mă bucur că m-ai citit și sper sincer să revii.Aștept cu nerăbdare și comentariile tale.
Am\"trecut\" și eu pe la Zalău și am constatat într-adevăr că există un \"motiv \"al cafelei în ceea ce te privește, așadar nu am luat-o în sensul denotativ.De altfel, ar fi chiar greu să ne apropiem date fiind locațiile...
Bucuroasă accept orice provocare intelectuală,fie ea temă de meditație sau schimb de două vorbe, dialog poetic poate...
Bacovia este și pentru mine un poet preferat,printre alții și citindu-l,redescopăr puterea violetului, a albului, a roșului aprins, mirajul havuzului.Nu știu însă dacă orașul în sine e la fel ca acela descris în poeme.(deși cu vremea asta...)
Nu e vorba de nici un deranj, dacă asta ai înțeles, pur și simplu nu folosim aceleași expresii pentru a reda ce gândim sau ce dorim.
În ceea ce privaște poza de pe pagina de autor,îmi este una tare dragă și privind-o, îmi amintesc de schimbarea majoră din viața mea care a început o dată ce poza asta a fost făcută.Priveam \"Ceahlăul la apus\". A fost momentul când am început să trăiesc din nou și să vad că viața e altceva.
Ascunde multe privirea aceea,dar dă-mi voie să păstrez misterul.
Numai bine,
te mai aștept,
Ruxandra

Raul- aici sunt pentru a fi citită si eventual\"interpretată\".Asa că nu-ti fie teamă să încerci(dacă ai intr-adevar ceva de spus despre textele mele).Cat despre cafea...nu obisnuiesc.Dar te mai astept cu ganduri bune.
Ela,
Mulțumesc pentru aprecieri!
De unde știm totuși care e visul și care e realitatea?
Cred că voi schimba locul textului până la urmă. Ai dreptate.
Sper să ne mai \"auzim\".

Gând bun,
Ruxandra

Costin
S-a rezolvat \"problema\".Acum e la \"poezie\".
Mă bucur că textele mele ating. Înseamnă că sunt simțite mai curând decâ înțelese. Și mă bucur.
Te mai aștept.

Zborul e o...să-i spun\"obsesie\", deși nu e imaginea pe care as vrea să o las despre mine. Doar că uneori,fie sunt aripile prea grele, fie înaltul e prea înalt...Cred că și textul prea încărcat are o urmă din ceea ce mi se întâmplă,nu reușesc să mă desprind suficient de mult de realitatea imediată,așadar mai am de bătut drumul spre \"poezia desăvârșită\"(nu sunt sigură nici că există așa ceva...)
Cred că am norocul să fiu sfătuită de cele mai potrivite voci,așa că mai există speranța!

Sunt momente în care nu găsești cuvântul potrivit care să exprime ceea ce simți sau poate de aceea este atâta
(ne)desăvârșire a sentimentului pur.Probabil că din obișnuința unui tipar, forma textului curge așa și nu altfel.Mă ascund sub haina unui biet muritor care trăiește cu adevărat abia de câtva timp și împărtășește cu stângăcie ceea ce simte.Există, din fericire, dorința de mai mult și de mai bine.
Mulțumesc mult pentru sfat!