Mă fac ghem și mă cuibăresc la ține în brațe
- un cocon de amintiri cu zâmbete, lacrimi și dragoste
Ne cresc ușor ușor aripi
Iar atenele ni se împleticesc unele în altele
Ne dăm reset - apasand
Verde Împărat,
rog să îmi scuzaţi cuvintele-mi încâlcite,
însă voiam să vă spun
că vi s-a agăţat Luna în mantia de stele,
iar noaptea abia ce stă să se scufunde
în lagunele de sub sprâncene.
Pasărea cer și pasărea apă
Și-au împleticit aripile-n dans de ploaie
Și mi se preling stropi-n păr și piele
Până ajung să curgă în ulciorul
de dinăuntrul meu
Și curge infinit și curge iubire
Și
de fragezi copii,
ne dăm de-a dura
pe culmea fericirii
apoi, ne prindem de oameni
ne mânjim de noroi,
ne julim în coate şi genunchi,
escaladând înălţimi
pentru a ne
Fugim de noi
Încercând să nu lăsăm urme
Însă avem pasul prea apăsat
Și mersul grăbit
Sub noi
Pământul tremură a cutrem
Seismele-i scrijelesc riduri adânci
Iar el rămâne încremenit
Într-o
Despre prea mult sau prea puțin
Despre dor, despre iubire
Despre om.
Om, talmeș-balmeș al timpului,
Ce te rostogolești spre prăpastia morții
În drumul tău aduni atâtea amintiri
Te naști,
Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele
Stau pitite după paravane de neajunsuri
Se joacă de-a fața-ascunselea
Însă tot ele numără până la 10.
Ce căutăm și nu găsim
Ce vrem și nu avem
Cea
Lumea-i o sfoară depănată
În 4 anotimpuri,
24 de ore
Și noi 2.
Îmi împarți lumea în sferturi
De sărut
În jumătăți
De iubit
Și în secunde
În care te privesc
Pe ascuns
De la un capăt la
Noi, dragule, suntem cei mai fericiți dintre pământeni
Noi ăștia doi care ne iubim numai cum noi am putea
În felul nostru ciudat de simplu
Nu-i nevoie de nimic mai mult, dragule
Căci oriunde
Încerc să nu o strivesc sub frământările mele
Nu se frământă precum cozonacii
Nicidecum!
Se ține în palme și se sărută inelarul
Se simte pe buze ca o furnicătură, o dorință, o sete nebună
Dar
aștepți poate
un catren perfect rotund
imaculat
ca un spot publicitar de 30 de secunde
în încercarea patetică de a vinde iubire
la reducere
aștepți poate
să rimez cu puloverul tău mov
cu
Cu gust de vin pe buze,
Cu mintea tulbure și mâinile reci
Cu iubirea adunată în geana căzută de pe obraz
Și cu zâmbetul rupt sub greutatea ei
Cu toate îmi e dor de tine
Chiar și cu nervii
Uiți de umbrelă
Și de tine
Mergi grăbit
Pășind apăsat
Împroșcând necunoscuți
cu amintirile tale de amnezic
Și tu rămâi ca un pahar gol
Ce așteaptă să fie umplut
Cu cine
Tot timpul ți-am spus pe nume, C.
h o n e y
Un alint târziu,
ca o ultimă ploaie de vară
în plin septembrie.
impersonal,
un cuvânt
din care tu lipsești cu desăvârșire.
Honey, acoperă-mi
îți torni cafea în cana ta cu
dâre maronii
de ieri, și celălalt ieri, și celălalt.
așa îți place ție,
îți amintesc de propria existență
ca unui amnezic.
asta e dâra mea
să îmi amintesc
oamenii scriu despre iubire
oamenii uită să iubească
scriu despre iubire să poată vedea dacă încă o simt.
e o lucrare de control
control de sine
controlează
să nu cumva să fi uitat
cum se
Să nu dormi cu mâinile împreunate, așa-mi zicea
De ce stau atât de comod morții?
Sub bonsaiul nostru am adormit așa
Ce-i drept, mi-au încăput sub el
doar gleznele și un călcâi
Ți-am păstrat
Am vrut să-mbrac o rochie cu flori
Dar mi-am amintit de tăcerea ta absurdă
Și mi-am îmbrăcat doar dorul surd
Și-așa am devenit a n-a Evă
Ce vrea să muște
Dintr-un "nu te mai iubesc"
Dar tu în
Azi m-am împiedicat
de zâmbetul tău stricat
abia schițat
stângaci
și înghețat
în ceața lui octombrie
stăteai la pândă
după o flămândă
de tine
ce ține
mototolită-n sine
o iubire cenușie
ca
Ah, ce coincidență! În clipa în care fascicolul de lumină ce poposise pe retina ta mi-a trecut în grabă prin pupilă, s-a născut Notreamour.
Atunci când râdea, noi îl alintam Amour. Mereu a vrut
Mestec noaptea, dar nu mă grăbesc
Să simt gust de-ntuneric rămas printre dinți și măsele
Și-n insomnii eu privesc
Spre cerul gurii dar mă pierd printre meteoriți și stele.
Susțin sus și tare
Azi voi absenta. Azi n-am să iubesc nimic altceva decât o foaie albă de hârtie. Azi am să mâzgâlesc.
Știi?! Te caută lumea avid pe străzi...te caută cu disperare. Au lipit un poster cu tine
Ne dor umerii de-atâta dor cărat
cu secundarul unui orologiu cam stricat
Ne dor orgoliile ce ne-au destrămat
dor dorurile noastre complicate
dor toate.
Oricine am fi, toți carăm cu noi un dor
Ți-am tatuat pe cerul gurii
Zeci de poeme scrise repezit
Cu scriul meu inclinat parcă iubirii
Dar tu nici măcar nu le-ai simțit.
Nici că aveai cerneală-n colțul gurii,
Nici că erai defapt un
RR