Băiatule cu ochi de cer,
De ce-n albastra ta privire
Ții universul prizonier
Iar tu devii pentru iubire
Doar un simplu temnicer?
Băiatule cu ochi de cer,
Îmi răsucești a mea gândire
Și te
Eu nu vânez luceferi.
Eu nu seduc statui perfecte
Ce surâd de după un perete
De marmură rece
Nimănui.
Eu nu iubesc luceferi
Eu nu doresc pe Hercule
Apollo, niciun zeu.
Eu nu fac rime
E plin de nouri
Ce-și înpreunează leneș griurile
Și curg peste timpuri
Udându-mi cu poftă iubirile
E plin de gânduri
Ce zboară absurde spre tine
Tu, ce de-a pururi
Vei rămâne
Port cu mine o iubire amputată
Știi tu, iubirea aceea pe care,
Deși o crezi de-atâta vreme moartă,
O simți la fel de tare și pregnantă
Asemeni unui invalid pe care,
Încă îl gâdilă degetul
RR