reset
Mă fac ghem și mă cuibăresc la ține în brațe - un cocon de amintiri cu zâmbete, lacrimi și dragoste Ne cresc ușor ușor aripi Iar atenele ni se împleticesc unele în altele Ne dăm reset - apasand
Verde Împărat
Verde Împărat, rog să îmi scuzaţi cuvintele-mi încâlcite, însă voiam să vă spun că vi s-a agăţat Luna în mantia de stele, iar noaptea abia ce stă să se scufunde în lagunele de sub sprâncene.
Înaripate
Pasărea cer și pasărea apă Și-au împleticit aripile-n dans de ploaie Și mi se preling stropi-n păr și piele Până ajung să curgă în ulciorul de dinăuntrul meu Și curge infinit și curge iubire Și
Pământ
de fragezi copii, ne dăm de-a dura pe culmea fericirii apoi, ne prindem de oameni ne mânjim de noroi, ne julim în coate şi genunchi, escaladând înălţimi pentru a ne
Verde
Fugim de noi Încercând să nu lăsăm urme Însă avem pasul prea apăsat Și mersul grăbit Sub noi Pământul tremură a cutrem Seismele-i scrijelesc riduri adânci Iar el rămâne încremenit Într-o
Zgârie nori
Despre prea mult sau prea puțin Despre dor, despre iubire Despre om. Om, talmeș-balmeș al timpului, Ce te rostogolești spre prăpastia morții În drumul tău aduni atâtea amintiri Te naști,
1 doi
Suflete bezmetice, ce se ascund de ele însele Stau pitite după paravane de neajunsuri Se joacă de-a fața-ascunselea Însă tot ele numără până la 10. Ce căutăm și nu găsim Ce vrem și nu avem Cea
Noduri
Lumea-i o sfoară depănată În 4 anotimpuri, 24 de ore Și noi 2. Îmi împarți lumea în sferturi De sărut În jumătăți De iubit Și în secunde În care te privesc Pe ascuns De la un capăt la
Cosmos
Noi, dragule, suntem cei mai fericiți dintre pământeni Noi ăștia doi care ne iubim numai cum noi am putea În felul nostru ciudat de simplu Nu-i nevoie de nimic mai mult, dragule Căci oriunde
Ea
Încerc să nu o strivesc sub frământările mele Nu se frământă precum cozonacii Nicidecum! Se ține în palme și se sărută inelarul Se simte pe buze ca o furnicătură, o dorință, o sete nebună Dar
Aștepți
aștepți poate un catren perfect rotund imaculat ca un spot publicitar de 30 de secunde în încercarea patetică de a vinde iubire la reducere aștepți poate să rimez cu puloverul tău mov cu
Cu toate
Cu gust de vin pe buze, Cu mintea tulbure și mâinile reci Cu iubirea adunată în geana căzută de pe obraz Și cu zâmbetul rupt sub greutatea ei Cu toate îmi e dor de tine Chiar și cu nervii
Ploi grele de octombrie
Uiți de umbrelă Și de tine Mergi grăbit Pășind apăsat Împroșcând necunoscuți cu amintirile tale de amnezic Și tu rămâi ca un pahar gol Ce așteaptă să fie umplut Cu cine
Honey
Tot timpul ți-am spus pe nume, C. h o n e y Un alint târziu, ca o ultimă ploaie de vară în plin septembrie. impersonal, un cuvânt din care tu lipsești cu desăvârșire. Honey, acoperă-mi
Matinal.
îți torni cafea în cana ta cu dâre maronii de ieri, și celălalt ieri, și celălalt. așa îți place ție, îți amintesc de propria existență ca unui amnezic. asta e dâra mea să îmi amintesc
Cordon bleu
oamenii scriu despre iubire oamenii uită să iubească scriu despre iubire să poată vedea dacă încă o simt. e o lucrare de control control de sine controlează să nu cumva să fi uitat cum se
Bonsai
Să nu dormi cu mâinile împreunate, așa-mi zicea De ce stau atât de comod morții? Sub bonsaiul nostru am adormit așa Ce-i drept, mi-au încăput sub el doar gleznele și un călcâi Ți-am păstrat
Tacere
Am vrut să-mbrac o rochie cu flori Dar mi-am amintit de tăcerea ta absurdă Și mi-am îmbrăcat doar dorul surd Și-așa am devenit a n-a Evă Ce vrea să muște Dintr-un "nu te mai iubesc" Dar tu în
Aberatie
Azi m-am împiedicat de zâmbetul tău stricat abia schițat stângaci și înghețat în ceața lui octombrie stăteai la pândă după o flămândă de tine ce ține mototolită-n sine o iubire cenușie ca
Insomnie
Mestec noaptea, dar nu mă grăbesc Să simt gust de-ntuneric rămas printre dinți și măsele Și-n insomnii eu privesc Spre cerul gurii dar mă pierd printre meteoriți și stele. Susțin sus și tare
Dor
Ne dor umerii de-atâta dor cărat cu secundarul unui orologiu cam stricat Ne dor orgoliile ce ne-au destrămat dor dorurile noastre complicate dor toate. Oricine am fi, toți carăm cu noi un dor
Unui nesimțit
Ți-am tatuat pe cerul gurii Zeci de poeme scrise repezit Cu scriul meu inclinat parcă iubirii Dar tu nici măcar nu le-ai simțit. Nici că aveai cerneală-n colțul gurii, Nici că erai defapt un
Băiatului cu ochi de cer
Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer? Băiatule cu ochi de cer, Îmi răsucești a mea gândire Și te
Eu nu vânez luceferi
Eu nu vânez luceferi. Eu nu seduc statui perfecte Ce surâd de după un perete De marmură rece Nimănui. Eu nu iubesc luceferi Eu nu doresc pe Hercule Apollo, niciun zeu. Eu nu fac rime
E plin.
E plin de nouri Ce-și înpreunează leneș griurile Și curg peste timpuri Udându-mi cu poftă iubirile E plin de gânduri Ce zboară absurde spre tine Tu, ce de-a pururi Vei rămâne
Doi
Port cu mine o iubire amputată Știi tu, iubirea aceea pe care, Deși o crezi de-atâta vreme moartă, O simți la fel de tare și pregnantă Asemeni unui invalid pe care, Încă îl gâdilă degetul
