Poezie

Honey

1 min lectură·12 septembrie 2015

Mediu

Tot timpul ți-am spus pe nume, C.

h o n e y

Un alint târziu,

ca o ultimă ploaie de vară

în plin septembrie.

impersonal,

un cuvânt

din care tu lipsești cu desăvârșire.

Honey, acoperă-mi te rog

urletul numelui tău

cu o nocturnă de Chopin,

dintr-aceea ce

îmi place mie,

în care se aude abia perceptibil

respirația sacadată a unui pianist.

Căci honey,

tu suni în mine

ca ecoul unei haite de lupi

flămânzi de iubire

ce se strivește

de pereții carcasei din piele și oase.

Și-așa îmi pot da seama

de goliciunea mea

umplută

doar de sunetul numelui tau

ce încearcă

să reproducă

stăngaci

o nocturnă mecanică

ce sună a orice,

numai a Chopin nu,

și lipsește respirația

e doar o copie patetică

a ceea ce ar fi putut să fie.

Învață-mă să respir, C.

Prefer sarea-n bucate, nu mierea.

002.277

Rusu Raluca. “Honey.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rusu-raluca-0039774/poezie/14078593/honey

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.