Rusu Raluca

Noi, dragule, suntem cei mai fericiți dintre pământeni Noi ăștia doi care ne iubim numai cum noi am putea În felul nostru ciudat de simplu Nu-i nevoie de nimic mai mult, dragule Căci oriunde

E plin de nouri Ce-și înpreunează leneș griurile Și curg peste timpuri Udându-mi cu poftă iubirile E plin de gânduri Ce zboară absurde spre tine Tu, ce de-a pururi Vei rămâne

Eu nu vânez luceferi. Eu nu seduc statui perfecte Ce surâd de după un perete De marmură rece Nimănui. Eu nu iubesc luceferi Eu nu doresc pe Hercule Apollo, niciun zeu. Eu nu fac rime

Verde Împărat, rog să îmi scuzaţi cuvintele-mi încâlcite, însă voiam să vă spun că vi s-a agăţat Luna în mantia de stele, iar noaptea abia ce stă să se scufunde în lagunele de sub sprâncene.

oamenii scriu despre iubire oamenii uită să iubească scriu despre iubire să poată vedea dacă încă o simt. e o lucrare de control control de sine controlează să nu cumva să fi uitat cum se

Băiatule cu ochi de cer, De ce-n albastra ta privire Ții universul prizonier Iar tu devii pentru iubire Doar un simplu temnicer? Băiatule cu ochi de cer, Îmi răsucești a mea gândire Și te

Azi voi absenta. Azi n-am să iubesc nimic altceva decât o foaie albă de hârtie. Azi am să mâzgâlesc. Știi?! Te caută lumea avid pe străzi...te caută cu disperare. Au lipit un poster cu tine

Ți-am tatuat pe cerul gurii Zeci de poeme scrise repezit Cu scriul meu inclinat parcă iubirii Dar tu nici măcar nu le-ai simțit. Nici că aveai cerneală-n colțul gurii, Nici că erai defapt un

Mă fac ghem și mă cuibăresc la ține în brațe - un cocon de amintiri cu zâmbete, lacrimi și dragoste Ne cresc ușor ușor aripi Iar atenele ni se împleticesc unele în altele Ne dăm reset - apasand

Port cu mine o iubire amputată Știi tu, iubirea aceea pe care, Deși o crezi de-atâta vreme moartă, O simți la fel de tare și pregnantă Asemeni unui invalid pe care, Încă îl gâdilă degetul

Pasărea cer și pasărea apă Și-au împleticit aripile-n dans de ploaie Și mi se preling stropi-n păr și piele Până ajung să curgă în ulciorul de dinăuntrul meu Și curge infinit și curge iubire Și

Mestec noaptea, dar nu mă grăbesc Să simt gust de-ntuneric rămas printre dinți și măsele Și-n insomnii eu privesc Spre cerul gurii dar mă pierd printre meteoriți și stele. Susțin sus și tare

Ne dor umerii de-atâta dor cărat cu secundarul unui orologiu cam stricat Ne dor orgoliile ce ne-au destrămat dor dorurile noastre complicate dor toate. Oricine am fi, toți carăm cu noi un dor

Ah, ce coincidență! În clipa în care fascicolul de lumină ce poposise pe retina ta mi-a trecut în grabă prin pupilă, s-a născut Notreamour. Atunci când râdea, noi îl alintam Amour. Mereu a vrut

Am vrut să-mbrac o rochie cu flori Dar mi-am amintit de tăcerea ta absurdă Și mi-am îmbrăcat doar dorul surd Și-așa am devenit a n-a Evă Ce vrea să muște Dintr-un "nu te mai iubesc" Dar tu în

Fugim de noi Încercând să nu lăsăm urme Însă avem pasul prea apăsat Și mersul grăbit Sub noi Pământul tremură a cutrem Seismele-i scrijelesc riduri adânci Iar el rămâne încremenit Într-o