Autoportret

Ioane, catrenul tău îmi amintește de un haiku celebru al lui Basho:

În coliba mea
tot ce pot să vă ofer
e că țânțarii sunt mici.


Adică, asta e o laudă mascată. :)

„Și-amicii mi-i primesc, mereu,
Cu bogăție... sufletească. ”
(Ion Ruse)

De ești sărac, noi te iertăm,
Că n-oi avea nici tu destul;
Și,-n loc mâncarea să-ți mâncăm,
Îți vom mânca doar... sufletul.

V-aștept cu drag și masa-ntinsă
Și chiar de-n pungă n-am un sfanț,
E poarta inimii deschisă,
Iar câinele-i legat în lanț.

mă simt bogat chivernisit
chiar dacă nu-i nimic al meu
papucii mi i-am șlefuit
să urc din greu... spre Empireu