Roxana Sonea

Mie-mi place stilul alert in care e scris. Spontaneitatea, surprinderea adolescentei. Mana usoara, poate coborata in sine, poate pe alocuri inventata. Convinge. Eu zic să îți asumi responsabilitatea de a publica, mi-ar place sa te citesc pe hartie. Cu un subiect profund, adevarat si poate intr-un format mai lung... Mda, chiar mi-ar place.

Ma bucuri intr-un stil maret. Instelezi exact textele care-mi plac cel mai mult pentru ca au venit de la sine, n-am corectat mai nimic. Legat insa de texte lucrate, si mai ales de dialog, am mai scris. :) Tu m-ai sfatuit sa nu, sigur, nu te-ascult. :) Ce student as fi? Sunt curioasa ce vei spune. Poate textele n-au cursivitatea acestora, dar au idee. Acum sunt pe alt site si cred ca ar fi intelept sa astept o vreme inainte sa le postez aici.

Cat despre cenaclu, te-am amenintat data trecuta, si chiar am fost la Bucuresti, cenaclu insa nu s-a tinut. M-am pacalit.:) Dar in vara voi sta pe o perioada mai lunga. Undeva, candva tot te trag de maneca. :)
Pana atunci, multumesc de stea, aprecieri si-atentionari. :)

MA, ma bucur daca ti-a placut... Aceeasi reteta de ironie si neputinta. Ma apuca groaza cand ma uit in jur la CE si pe CINE trebuie sa integram; si nu e vorba de roman, ca-l iubesc exact asa cum e el, generatiile tinere trebuie sa se schimbe, sa VREA, si sa aiba umeri de dus. In speta, eu si altii. Sa ne tina doar.
La buna citire,

iar cand examenul pribeag
se-opreste sfant pe-o data
pe creier ti se pune-un cheag
bea ca pici oricum, mai, fata

Dana, in trecut, in comentarii invariabil ti-am sarit la carotida. Se poate sa fi nimerit texte slabe. Aici gasesc o poezie pesimista, intr-adevar, dar imi plac imaginile si pari mai sincera decat in alte texte.

\"Stric hârtii aiurea cu măzgălelile mele ipocrite
Și nimeni nu mă pedepsește.\" - asta m-a facut sa-ti las comentariul

As renunta la ultimul vers, mi se pare redundant. Plus, fura impactul sfarsitului.

Dumnezeu rade de o eternitate. Iubim printre cuvinte impotente, cu sufletele surmenate, cu coconi izolati si inchisi, si totusi, cine se poate feri? Ma gandesc cateodata ca daca am gasi fiecare in noi tot ce-am iubit L-am prinde de un picior.

si nu ma pot abtine : Dalida & Delon - Paroles, paroles
http://www.zap-letras.com/letra/245828/

Călin, nu pot decât să mă bucur că am reușit să te readuc pe paginile agoniei. Nu cunosc motivele pentru care n-ai mai intrat, dar cred că sunt pe-aici și lucruri bune, aruncă un ochi, vezi, poate ai noroc... :) Până arunci tu ochii în jur, eu mai intru să recitesc de câteva ori ce-ai zis matale aici, mă încânt teribil. Ce chestii poate rata omul când se uită în oglindă...

Monica, recunosc, m-am crucit ușor la comentariul tău, l-am citit azi-noapte, și mi-am zis că e mai înțelept să-ți răspund ziua.

Articolul d-lui Cornea nu făcea o distincție clară între societatea informațională și societatea cunoașterii. Prezenta doar un amalgam cu proprietăți, care, cred eu, țineau mai mult de informație. Informație de la care am plecat în eseu, dar tratat ceva mai clar și mai complex. Ideea cunoașterii în eseu a fost reprezentă de etapa asimilării informației. N-am discutat despre potențarea acesteia, deși citind comentariu tău, observ că este o latură numai bună de dezvoltat. Nu știam ca se ia in calcul, acum divizat, ca și valoare clară, capitalul intelectual. Cred că e o metodă foarte bună de a atrage atenția asupra subiectului, dar nu cred că nu s-a ținut cont de acest concept până acum, cred că a fost foarte prezent, dar nu conștientizat \"experiența în domeniu cuantificată nu doar prin numărul de ani, ci mai ales prin fapte\". Cam asta e ideea oricărui CV. Faptul că Internetul potențează acest aspect, prin \"activarea\" celor care îl utilizează, deschide intr-adevăr un nou plan de putere. Și ne vom activa cu toții grație globalizării indiferent de ce rădăcini au \"knowlegde\" și \"cunoaștere\" (idee foarte întresantă, mă intreb unde ai gasit-o). Informația ca produs e o evoluție normală a lucrurilor. Într-un ritm al dezvoltării ca cel actual, peste 20 de ani, noi vom fi mamuții erei terrabyte-ului, depășiti. Abia aștept inființarea de facultăți cu scopul de a instrui omul sa isi utilizeze inteligent neuronul (limitat ca si capacitate de a stoca) in cautarea si integrarea corecta a vâltorii de informații. Abia aștept revoluția din educație și învățământ. Atunci să vezi pierderi în spațiu, ruperi de material pe suport virtual și minți dezorientate. Abia aștept...

Dan, nu stiu ce sa zic... Teorie se face, dar se face si practica, din punctul acesta de vedere, nu sar la gatul nimanui, tine mult de responsabilitatea ta sa inveti, pentru ca unde si pe ce, este. Sunt si lucruri bune, dar uneori (cum se intampla deasupra) vezi numai jumatatea cu venin.

Ludmila... Tu presupun ca esti la o facultate la care literatura iti bate la usa zilnic, la medicina... nu se poate pune problema. Eu nu cunosc vreun poet intre colegi, nici n-am prins conversatii in legatura cu site-ul acesta, si rar despre literatura. Medicina te indobitoceste, ai un volum imens de materie de inghitit, eu va spun sincer, citesc si altceva doar ca sa nu ma plafonez si rigidizez, e o nevoie aproape primara. Probabilitatea ca textul acesta sa ajunga oriunde, la conducere si realmente sa jeneze, e infima, dar exista. Iar daca se intampla, ma bat, ce pot sa fac?! :) Pentru acel `89 iluzoriu, Tudor. Daca nu ma bat eu la 20 de ani, cine? :)

:)...

Atunci si doar ca un inceput de schimbare de mentalitate (care parca e raspunsul atotcruprinzator, al tuturor problemelor Romaniei), textul acesta ramane exact acolo unde e. Si va multumesc inca o data, daca o patesc, asta este, voi scrie si alte texte sa va spun ce si cum am suferit, daca-am suferit. :) Acum fug sa-nvat pentru sesiune!

Tudor, ce sa spun, multumesc de griji, dar nu cred ca un asemenea text poate aduce repercusiuni serioase. Unu, sunt o studenta buna, daca vrea sa-mi dea in cap, e tare greu. Si doi, daca intr-adevar citeste un profesor ce-am scris aici, poate nu va inghiti usor, dar cred ca e constient ca este in mare parte adevarat. Cu simt sau fara simt al umorului, daca este intr-un scaun de profesor, constientizeaza situatia. Sigur, situatia poate e innegrita in text de nervii adiacenti, dar textul nu este o legenda, exista mult decat un sambure de adevar. Multumesc inca o data de sfat.

Cum si Valentin vede, situatia este valabila oricarei facultati, domneste o confuzie intre stilul comunist si occidental, intre zbatere si nepasare. De ce sa ma tem sa vorbesc? Azi putem. :)

vai ce m-am lungit...

Adrian, daca nu schimba cu nimic situatia, binedispune... Acum, cat vien vorba de presa, daca nu era medician, era jurnalism. Dar cine stie, poate odata le imbin, pana una alta, ma zburatacesc pe site-uri si ma plasez uneori incomoda in coaste. Si nu, in viata reala nu sunt atat de acida, insa aici n-am catuse nici botnite.

Nene Nicolae, multumesc ca m-ati atentionat, voi corecta. Multumesc mult, si poate ca am uitat sa zic si de bine, pentru ca e si de bine, in ziua cand am scris textul, am scris cu negru. UMF-ul are si profesori pe care ii voi admira pana la moarte.

Va multumesc de trecere si de comentarii.

Intarziat, dar m-am distrat de minune! Stapanesti un comic de situatie si limbaj delicios!!! Sa nu mai zic de dialog... Care e treaba grea si migaloasa, da` se incheaga bine! O dulceata de text... Rapid la vorba de-i din mienouasuteopshpe, rapid tare, si la fel de senil. O incantare! :-)

Cum am putea noi ajunge sa constatam ca nu exista timp?! In timp ce constatam? Adica cum?... Pana si masurarile si iluziile se succed... in timp. Eu cred ca timpul exista, oricat de infima, marginita sau incompleta e impartirea noastra.

parere de prunc, evident :)
Crin

... si toti cautam lumina

m-am jenat teribil, nu stiam cum se spune asta-n capitala :)

ai da stea ca e despre tine? adica ti-ai da stea tie? te condamn da` nu prea tare, de multe ori mi-as da si eu stele... verzi :)

Mi-era dor de felul dumneavoastra de a scrie. Aveti har. Am mancat textul acesta, curge foarte natural, are culoare, poveste, realism, se misca bine si imbinati bine dialogul. Dar le stiti pe-astea pe toate. Totusi, aveti un stil arhaic de-a povesti lucrurile, ca un bunic pe bancuta de la poarta in timp ce-si mangaie nepotul pe crestet, un stil care imi place, e aproape intim.

Imi puteti trimite din nou textele acelea? Mi-a crapat windows-ul acum doua saptamani si-am pierdut tot.
Cu prietenie, Crina

Mereu mi-a placut poezia ta, dar rar comentez, tocmai pentru ca mi-e teama ca nu-i vad toate laturile, si pot sa jur ca e asa. Azi insa m-am regasit regasit ca niciodata, intre click-uri, Adjust color life and Length of the smile in ACDSee, Save EuAzi.jpg, Alt+F4+GoLive. Si doare, ca ma parasesc la fiecare Open New File.

Capcana era alunecoasa, te-am inteles. :)