Roxana Breazu

Cand visele nu mor, si atarna greu in tine, Zadarnice comori de suflete curate La capataiul tineretii unei zile, Doar aurite rani pe veci zac incrustate Faptura-ti calda pare din raze

N-am pe nimeni sa-i spun ca ma doare… Cine-a visat c-o buruiana se transforma-n floare, Sunt doar povesti pentru nesabuiti, Pentru sarmani ca noi de ura schingiuiti… N-am casa si cutreier peste

Lumina blanda a lunii care se oglindea tacut in ochii ei, lumina aceea o inconjura ca o raza alba raspandind o stralucire pura si diafana, mangaietoare si calda, ca o amintire ce-i sfredelea

Sangerie panza, un val de nor ascuns Cersind doar indurare, si-o clipa de tacere, Ca apoi a muri pe cerul nepatruns, De-amarele regrete, nevolnica durere Cand ura in lumina, o umbra ce

Cand tac, e pentru ca ascult si nu-i tacere De-mi daruiesti, ci vorbe stinse, Ascunse in adancul unei mari intinse Ce peste mine se revarsa la o mangaiere... Si un cuvant de as rosti mi-e

Ploua cu stele in apus si-mi simt inima grea Cand vad cum straluciri se sterg din amintirea mea Iar norii s-au imprastiat, amarnic sfasiati Pe pieptul cerului aprins zacand inmormantati E

Nu te-am uitat...esti atat de departe de uitare, si atat de aproape de eternitate. Nu tu insuti, ci o raza din tine ce se reflecta printr-un ciob de sticla multicolor raspandind stralucirea vesela a

In causul palmei tale, inima mea se sfarma, Picurand sfasietor lacrimi moi de roua... Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda... Sunt precum smoala in mainile tale Usor, tandretea ta ma

Te sarut rana deschisa, te sarut si ma inchin, in puroiu-ti blestemat arde-sarmanu-mi destin... si ale tale vane rosii varsa in mine disperare... ce se stinge-n duiosia, unei patimi ce nu

Daca ti-as spune cine sunt, un fluture stingher Incuviinta-vei sa anin de ciobul tau de cer? Si stralucesti, si stralucind, lumina-ti tot mai vie E ca o ploaie cazand lin prin ceata aurie Sub

Ochii tai, valtoarea haosului celest... Pielea ta, crepuscul catifelat... Bratele tale, leagan de vise moi Tu insuti... Un crampei de nemurire...

Esti atat de departe... Prin crepuscul, luna isi poarta valul de sidef... Nacrul ochilor tai adanci, iris de fluture... Petala de stea... Vesnicia e rece... Mereu singur...anini in visul

Din ochii tai adanci soarele se scurge mereu... Zorii devin mai albi, eterati.. Ai aripi de fluture si sclipiri de stele Esti trup de nor si suflet de vis Si cand privesc in tine...privesc spre

El a uitat, in inceputuri dulci, Sa planga, suflet, sa viseze, El a uitat, sarman, trecand, La moartea-i sa se intristeze... Ea a uitat si indragind, Doar chipul vrajii fara nume, Cand

Din frunza vestejita ce flutura in ram si moarte-si va gasi in verzuia blatoaca eu ti-am intrezarit destinul infam sarmana-ti dragoste, in strai de sarantoaca in bezna dulce ce ne-a cuprins

Amurgul unei lumi.... Ca un altar e cerul, cuprins de inserare Ca un mormant adanc al vechilor cetati Cu trupuri diafane aprinse de uitare Sui stele incremenite inspre singuratati Apus de

Straine, zbor de nouri, pe patul cel ceresc, In tine magic-apusul si zorii se-mpletesc In zbor de fluturi lucii, in adiere calda Se joaca-n soare palid, cu umbra-ti tot mai alba Aproape, in

Esti o floare a raului Un neg, o arsura Si gusti din mine cu manie s-a spart doar c-o-mpunsatura esti o floare a campului un paradis, o palida lumanare ce-mi sfararie-n intuneric privind

As vrea sa cred Da-mi cuget si-ndurare Pe chipu-ti smead Se lupta-n diperare E un suras O hada strambatura Priveste-te-n oglinda Lasi anii sa te prinda Si ura sa intine Desprinde-te de

Ploaia are inca parfumul tau, Te vad mereu cazand, prin ceruri fara numar, Infasurat doar in mantia inserarii... Si huma are parca o farama din tine... Ca si cand ai fi trup din tot ce

Pe glas de vant, pierdut in infiorare, Catre tarmul stins, in marea cenusie, Doar cautand pamantul ce se isca-n zare, In urma zace omul, intins de nasalie... Atarna greu sfarsitul, iar dorul

Gerul iernii patrunde-adanc in crusta, Pe cand aburii cetii se sting, se destrama Tristete,-nvaluitan cernita naframa Privesti din urma supusa si frusta... Un freamat nou, aer intremator Desi