Roxana Breazu

nu catre dumnezeu...ci catre un vis frumos...ce mi-as dori sa se intrupeze...

fluturii sunt liberi...sunt prinsi in gheara...doar aceia care se tem...totul e real atata timp cat tu crezi in el...

vraja este innegrita...
poezia este expresiva, pentru mine...ma rog..
iar dare..imi pare rau ca nu am toate caracterele romanesti, dar deocamdata nu pot face nimic...dara=urma..paloarea unei dare
sentimentul...hmmm
era si ieri, inchisa-ntr-o icoana,
mereu ea sangeranda si otravita rana...
asta e si mesajul...
cred ca sterg poezia asta, deja discutia asta ma oboseste.am vazut ce e la atelier.

deci ramane tot aici?

si va asigur ca le stapanesc...foarte des insa mi se intampla sa si tiparesc gresit, si sa nu mai fiu atenta dupa...cred ca ma enervasem putin...si asta fiindca poezia asta nu mi se parea atat de inaccesibila ca cealalta...ma rog...vom vedea...dar, nu sunt in totalitate de acord cu ultima dvs fraza...creativitate...inventivitate...dar...
mai sunt greseli...as vrea sincer sa stiu...m-am obisnuit cu textu incat nu-mi mai dau seama...multumesc...si imi cer scuze ca am lansat aceasta discutie...

strofa a doua este perfect coerenta....
doar doliul sumbru al ochilor ce dorm= cand plangi pe cineva care a murit,
iar de departe carnea-i cu gandul o intorn=cand rememorezi amintirile legate de acea persoana gandindu-te la trupul, la felul in care ea se misca;
cand inegrita zace trup de vraja zdrobita= faptul ca iti amintesti ca defapt trupul acela se innegreste intr-un sicriu, acel trup este trupul vrajii, iar aceasta vraja, aceasta muza a ta a fost zamislita, conform propriei cosmogonii, simbolizeaza apusul, si din acest apus este nascuta...

doliu- inseamna plangere...din cate imi amintesc eu, poetul are dreptul sa se joace cu cuvintele sale...doar nu puteti sa imi veniti cu dex si sa imi dati in cap cu el...valutaceste-vine de la val, este un cuvant inventat de mine, este adevarat...am mii de exemple din poetii consacrati care fac asta in poeziile lor. ...surupata...de la a se surupa...a cadea...
sa va explic cum e cu poezia, si cu noul curent, o poezie nu spune o poveste de la inceput la sfarsit, unele vesruri compun doar estetica poeziei, iar esenta a ceea ce vrea ea sa spuna poate sa se gaseasca doar intr-un singur vers, cuvant...intr-o poezie, mai multe teme si imagini se suprapun, pentru a crea o impresie se aduna cuvinte din aceeasi sfera...aceasta poezie este perfect coerenta, daca vom privi doar cateva cuvinte din ea, v-om intelege
carnea si trup se leaga, doliul sumbru al ochilor ce dorm, se refera la a plange pe cineva care nu mai este, adica porti doliu dupa acei ochi...

singuratate-i...adica singuratatea este...oare se intelege atat de greu...visele se desprind cu ochii mintii, apoi, aceste vise sunt cuprinse de dementa, transformandu-se intr-o durere...adica, faptul ca aceste vise sunt trezite, face sa iti reaminteasca faptul ca acea durere este inca treaza...este o poezie impresionista...nu tot ceea ce se scrie este perfect valabil in lumea reala, ci doar anumite cuvinte trebuie sa iti dea o anumita stare...

am vazut eu ce se mai gaseste prin ateliere, si nu cred ca poeziile astea au vreun motiv sa li se alature...am vazut si creatii mult mai proaste, si inca publicate...

si totusi nu pricep...

\"deasupra oamenilor niciodata ingeri...\"
suntem precum fluturii, zburam pentru o zi si credem ca-a fost pentru o vesnicie...
o poezie frumoasa...nu conteaza intregul, pentru mine poezia se rezuma la o fraza, la un cuvant care intruchipeaza intreaga esenta, care absoarbe sensul deplin...
o observatie foarte sensibila...poate e mai bine...ca oamenii nu sunt niciodata ingeri...