Inger in piatra
Daca ar putea inchide ochii Din calea vantului biciuitor, Cavalcada nestingherita, A intamplarilor... Nu se mai gandeste la ceea ce vede, Asa cum tu nu te mai gandesti ca respiri. A trecut un
Imi cresc aripi...
Din ochii tai adanci soarele se scurge mereu... Zorii devin mai albi, eterati.. Ai aripi de fluture si sclipiri de stele Esti trup de nor si suflet de vis Si cand privesc in tine...privesc spre
Nacru...
Esti atat de departe... Prin crepuscul, luna isi poarta valul de sidef... Nacrul ochilor tai adanci, iris de fluture... Petala de stea... Vesnicia e rece... Mereu singur...anini in visul
Tarmuri de perla
Ploaia are inca parfumul tau, Te vad mereu cazand, prin ceruri fara numar, Infasurat doar in mantia inserarii... Si huma are parca o farama din tine... Ca si cand ai fi trup din tot ce
Luna neagra...
In causul palmei tale, inima mea se sfarma, Picurand sfasietor lacrimi moi de roua... Cu fiecare clipa, inspir umbra ta adanca si cruda... Sunt precum smoala in mainile tale Usor, tandretea ta ma
Singuratate...
N-am pe nimeni sa-i spun ca ma doare… Cine-a visat c-o buruiana se transforma-n floare, Sunt doar povesti pentru nesabuiti, Pentru sarmani ca noi de ura schingiuiti… N-am casa si cutreier peste
Rana deschisa...
Te sarut rana deschisa, te sarut si ma inchin, in puroiu-ti blestemat arde-sarmanu-mi destin... si ale tale vane rosii varsa in mine disperare... ce se stinge-n duiosia, unei patimi ce nu
Increat
Si ma nasc si ma frang in amurg, Precum o stea ce mereu cade... Tot mai adanc... Cu bratele sufletului Cuprinzand Un tremur de aripa... Si infinitul din tine...
Seva sangerie
Orizontul frant in bucati inghetate, Cioburi de sticla, smoala curgand, Topindu-se huma se mistuie-n ape, Si plaga se-ntinde sub cerul plangand... Se spanzura vantu-ntre ramuri Pe cand in mal
Tacere argintie
Gerul iernii patrunde-adanc in crusta, Pe cand aburii cetii se sting, se destrama Tristete,-nvaluitan cernita naframa Privesti din urma supusa si frusta... Un freamat nou, aer intremator Desi
Neguri pustii
Pe glas de vant, pierdut in infiorare, Catre tarmul stins, in marea cenusie, Doar cautand pamantul ce se isca-n zare, In urma zace omul, intins de nasalie... Atarna greu sfarsitul, iar dorul
Straluciri de seara
El a uitat, in inceputuri dulci, Sa planga, suflet, sa viseze, El a uitat, sarman, trecand, La moartea-i sa se intristeze... Ea a uitat si indragind, Doar chipul vrajii fara nume, Cand
De Marmura Statuie...
Cand tac, e pentru ca ascult si nu-i tacere De-mi daruiesti, ci vorbe stinse, Ascunse in adancul unei mari intinse Ce peste mine se revarsa la o mangaiere... Si un cuvant de as rosti mi-e
Iluzoriu
fericirea sta cuprinsa intr-o clipa... ..unica, fragranta, iluzorie... cand ochii se impaienjenesc si arterele pulseaza... indoielile se frang glasul se stinge, alert vapaia urca, moleseala
Scheletul unei patimi
O clipa doar, trezit din agonie si fluturandu-si mantia jegoasa Scheletul zdrenturos al unei patimi, isi clatina din teasta-i gaunoasa Se stinge o vapaie, se mistuie-n otrava, cu manai-i
Crepuscul de catifea...
Ochii tai, valtoarea haosului celest... Pielea ta, crepuscul catifelat... Bratele tale, leagan de vise moi Tu insuti... Un crampei de nemurire...
Gand nefericit
Te rog sa mori si pentru mine Sa cazi din cerul infinit... In ciob, si praf, si-ntunecime Sa-mi fi iar gand nefericit... Cutezi sa plangi si picura din tine, Cand stinsa e lumina ta... Doar
Crampei de stea
Esti asa frumos dormind, Plutind spre lumea mea Tacerea toata stapanind... Un colt pictat de stea...
Trup dintr-un vis
Cand visele nu mor, si atarna greu in tine, Zadarnice comori de suflete curate La capataiul tineretii unei zile, Doar aurite rani pe veci zac incrustate Faptura-ti calda pare din raze
Sange de nor...
Sangerie panza, un val de nor ascuns Cersind doar indurare, si-o clipa de tacere, Ca apoi a muri pe cerul nepatruns, De-amarele regrete, nevolnica durere Cand ura in lumina, o umbra ce
Ochii tai celesti...
Daca ti-as spune cine sunt, un fluture stingher Incuviinta-vei sa anin de ciobul tau de cer? Si stralucesti, si stralucind, lumina-ti tot mai vie E ca o ploaie cazand lin prin ceata aurie Sub
Tremur de aripi
Singuratatea-i liniste desavarsita, Unde ingemanate vise se desprind De ochii mintii, tristetile-i cuprind... Nu dormi, durere nesfarsita! Iubeste soarele si zorii inrouati Te cautam in lume
Strai de cenusa...
O lume a tacerii, surpata Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata, Si-n umilinta, un strai pe vesnicie, Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie. Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm Iar de
Muza de granit
As vrea sa cred Da-mi cuget si-ndurare Pe chipu-ti smead Se lupta-n diperare E un suras O hada strambatura Priveste-te-n oglinda Lasi anii sa te prinda Si ura sa intine Desprinde-te de
Floarea raului
Esti o floare a raului Un neg, o arsura Si gusti din mine cu manie s-a spart doar c-o-mpunsatura esti o floare a campului un paradis, o palida lumanare ce-mi sfararie-n intuneric privind
In zbor de fluturi lucii
Straine, zbor de nouri, pe patul cel ceresc, In tine magic-apusul si zorii se-mpletesc In zbor de fluturi lucii, in adiere calda Se joaca-n soare palid, cu umbra-ti tot mai alba Aproape, in
Cadere prin crepuscul...
Ploua cu stele in apus si-mi simt inima grea Cand vad cum straluciri se sterg din amintirea mea Iar norii s-au imprastiat, amarnic sfasiati Pe pieptul cerului aprins zacand inmormantati E
Amurgul unei lumi
Amurgul unei lumi.... Ca un altar e cerul, cuprins de inserare Ca un mormant adanc al vechilor cetati Cu trupuri diafane aprinse de uitare Sui stele incremenite inspre singuratati Apus de
Cruzime
Inchide ochii, spala cu uitarea Sangele inchegat de pe o piatra rece De-ai cauta intr-unul sau in zece Si nicaieri nu-I mai patata floarea Ce blasefemie dulce imi canta in ureche E crudul
O luna muta
Din frunza vestejita ce flutura in ram si moarte-si va gasi in verzuia blatoaca eu ti-am intrezarit destinul infam sarmana-ti dragoste, in strai de sarantoaca in bezna dulce ce ne-a cuprins
