O lume a tacerii, surpata
Cazuta de pe soclu-i, mandria sugrumata,
Si-n umilinta, un strai pe vesnicie,
Inavluie-n tristete fiinta-i cenusie.
Doar doliul sumbru al ochilor ce dorm
Iar de
As vrea sa cred
Da-mi cuget si-ndurare
Pe chipu-ti smead
Se lupta-n diperare
E un suras
O hada strambatura
Priveste-te-n oglinda
Lasi anii sa te prinda
Si ura sa intine
Desprinde-te de
Esti o floare a raului
Un neg, o arsura
Si gusti din mine cu manie
s-a spart doar c-o-mpunsatura
esti o floare a campului
un paradis, o palida
lumanare ce-mi sfararie-n intuneric
privind
Nu te-am uitat...esti atat de departe de uitare, si atat de aproape de eternitate. Nu tu insuti, ci o raza din tine ce se reflecta printr-un ciob de sticla multicolor raspandind stralucirea vesela a
Straine, zbor de nouri, pe patul cel ceresc,
In tine magic-apusul si zorii se-mpletesc
In zbor de fluturi lucii, in adiere calda
Se joaca-n soare palid, cu umbra-ti tot mai alba
Aproape, in
Ploua cu stele in apus si-mi simt inima grea
Cand vad cum straluciri se sterg din amintirea mea
Iar norii s-au imprastiat, amarnic sfasiati
Pe pieptul cerului aprins zacand inmormantati
E
Nu trebuie sa existe nici trecut nici viitor. Nici unul dintre cele doua nu uneste momentele, nu elibereaza clipele de povara timpului, pentru ca ele sa poata ramne asa, goale, pure, ceea ce sunt,
Amurgul unei lumi....
Ca un altar e cerul, cuprins de inserare
Ca un mormant adanc al vechilor cetati
Cu trupuri diafane aprinse de uitare
Sui stele incremenite inspre singuratati
Apus de
Inchide ochii, spala cu uitarea
Sangele inchegat de pe o piatra rece
De-ai cauta intr-unul sau in zece
Si nicaieri nu-I mai patata floarea
Ce blasefemie dulce imi canta in ureche
E crudul
Din frunza vestejita ce flutura in ram
si moarte-si va gasi in verzuia blatoaca
eu ti-am intrezarit destinul infam
sarmana-ti dragoste, in strai de sarantoaca
in bezna dulce ce ne-a cuprins
RB