Divide et impera
Ce vină mă-nconjoară? Ce doruri mă doboară? Cu ce greșit-am Doamne, Ca sufletul să-mi sfarme, Un muritor de rând, Nici diavol, și nici sfânt? De-am vrea sa ne smerim La Tine sa gândim Să
Damnati
Departe vad, zburand calari A Domnului ostire moarta, De ingeri muti ce cad in zari, Si ne prezic final de soarta. Nici somnul vesnic nu-i un vis; Retrogradat ma chinui in
Să ne iubim
Să ne iubim cu aripile frânte Să ne iubim în cântu-ți de chitară Cu plâns amar copacii să-ți descânte Să ne iubim întâi și-ultima oară. Să-ți simt parfumul de fecioară Și pielea ta cea rece
Silentio stampa
Silentio Stampa Se face noapte in lumea cuvintelor nespuse În tine văd Bucegii Pe care i-am iubit Cu creste și prăpăstii, Cu Sfinxul amuțit. Rătăcitori prin intrigi Sunt ochii tăi, de
Pe scurt
sa sar? e mult cam prea tarziu... sa mor? am putrezit de mult. sunt mucegai de piatra-acum. sa ma ridic? m-am ridicat. la cer. sa te iubesc? ce? un schelet? nu multumesc. cosciugul e al
Iubita mea, de ce mă sperii la apus?
Iubita mea pădure, De ce mă sperii la apus? Ești singura iubire, Ce-o am, când el s-a dus... Sclipiri de foc în frunze, Mi-apar pe lângă glezne, Sunt licurici, scânteie, Ori sunt priviri
Albastru în bernă
De unde gustul ăsta atat’ de-amar? De unde curge-atâta fiere-n noi? De ce-mi e sufletul murdar? De ce împroșcă-n mine, cu noroi? De ce-mi sunt buzele uscate, Și palmele mânjite cu sângele
Răstignit in doi
În noapte sună toaca Din vis ea m-a trezit. Zâmbesc...taci,lasă joaca! Te caut cu pas grăbit. În iarbă, stropi de sânge Cărarea-mi netezesc... Suflarea mi se stinge, Căzut când te
In timp murim de cancer
Oprește-o clipă timpul, dacă poți Și-asculta pulsul vremii, muribundă, Cum chinuie secunda, să se smulgă, Să-ntine amintirea ce mi-o porți. In lanț de plumb am înrobit oră cu oră, Și peste
Nunta muta
In foșnet surd de codru De poți-tăcerea să seduci Sculptează-n lemn de cedru Uitarea-păduri negre de cruci. Ei-sunt tineri și se vor Ea- pe el de soț;și el pe ea-de soață, Dar zace-n calea
A putrezit...iubirea
Sunt ani ce ma imbraca-n ghips, Ce mi-au semnat exilu-n vesnicie, Mi-au interzis pasirea-n paradis, M-au distantat de tine pe vecie. Complice la durerea mea, Au fost si ei, si tu, si
Amprenta de cenusa
Sunt iarasi eu, pierdut pe drum Batran cosmar de toamna, Tenebra ratacita-n scrum, Ce-n codru se destrama. Nu stie nimeni de-a mea urma Nici muntii, uriasi din piatra, Adapostiti sub mantia
Moarte de noapte
In geam se reflecta văpaia Ce poarta pe gene amurgul Invoc natura si ploaia S-alunge din ceruri urâtul. Efemeridă cu trup istovit Ce cazi pradă în noapte Urează \'nainte de
