Poezie

In timp murim de cancer

1 min lectură·4 iulie 2009

Mediu

Oprește-o clipă timpul, dacă poți

Și-asculta pulsul vremii, muribundă,

Cum chinuie secunda, să se smulgă,

Să-ntine amintirea ce mi-o porți.

In lanț de plumb am înrobit oră cu oră,

Și peste ultima verigă, din ștreangul efemer,

Am ars pecete sfântă, cu sigil de ceară

Dar ceara se topește, când orele nu pier.

Din patru zări, deșarte, se numară minute,

Ce pierd câte-o secundă, cadențat,

Se-abat în neant, pe veci, însingurate

Căci n-o sa aibă pasul, nicicând sincronizat.

Și peste locurile vagi, din amintiri,

Vor arde ploi acide, și furtuni

Va roade timpul vieți, și trandafiri,

Păstrați de tin\' cu drag, de paisprezece luni.

001.626

Roxana. “In timp murim de cancer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-0030284/poezie/13895215/in-timp-murim-de-cancer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.