Damnati

\"Cura, ut valeas\"=ai grija de tine

1 min lectură·11 noiembrie 2009

Mediu

Departe vad, zburand calari

A Domnului ostire moarta,

De ingeri muti ce cad in zari,

Si ne prezic final de soarta.

Nici somnul vesnic nu-i un vis;

Retrogradat ma chinui in cosmare...

Nainte-mi cerul s-a inchis

Si am pierdut a ta chemare.

Vad ingeri albi cu ochiii-n lacrimi

Ce plang la capataiul nost\'

Salvarea noastra... n-are rost,

Pe-acest pamant cuprins de patimi.

Ma vad in lut, cu trupul gol,

Mi-astern sederea in mormant,

Sub stratul umed din namol

A mortii vraja mi-o descant.

Din cand in cand, din ceruri picuri,

Cu lacrimi sfinte de agheasma,

Ce bat in lemnul din sicriuri

Atunci mai simt a ta mireasma.

Si blestemati ne ducem crucea

In moarte, fierul e mai greu

Din cuiul ce-mi strapunge fruncea,

Si tie, patima de zeu.

012.608

Roxana. “Damnati.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-0030284/poezie/13914404/damnati

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

superba poezie, referitor la prima strofa... mai bine nu se putea exprima in cuvinte nimeni.