Poezie
Silentio stampa
”Se face noapte in lumea cuvintelor nespuse.”
1 min lectură·
Mediu
Silentio Stampa
Se face noapte in lumea cuvintelor nespuse
În tine văd Bucegii
Pe care i-am iubit
Cu creste și prăpăstii,
Cu Sfinxul amuțit.
Rătăcitori prin intrigi
Sunt ochii tăi, de sticlă
Slăbiți, în vremuri vitregi
Străbat cărări prin pâclă.
Si pe-ale lor poteci
Mi-ai indrumat tu pașii,
Inaintand in neguri
Ne-am zamislit urmasii
Si m-ai purtat de mana
In tainice campii
Si ne-am hranit la stana
Si-am ras ca doi copii
Si-am continuat sa mergem
Stingheri in solitar
Doi pelerini in ploaie
Ce ne zambeam amar
Si cu puteri sleite
Am vrut a poposi
Dar in strafundul tau
N-ai vrut a zabovi.
Si-acum totul e trist
Te porti ca un strain
Cararile sunt goale
In noi e doar venin…
Acuma e, maestre,
E vremea ca sa mori.
Străpuns de mâini firave
De pruncul ce-l adori..
NU vreau să te ucid
Privindu-te în ochi
Dar vreau sa-ti fur privirea
Sub tainic sfânt deochi.
Cum pot să-ți fur iubire?
Și sticla din privire?
….
As vrea sa-mi dai de stire,
Cum pot sa-ti dau iubire?
001.454
0