Amintiri…
Acum tot ce-a fost
Este trecut…
Si nu mai are rost
S-o luam de la inceput.
Imi amintesc cum iti placea
In ochii sa ma privesti
Privirea ta ma fermeca
Si imi spuneai ca ma
Moartea
S-a nascut din dorinta de pace,
De somn adanc fara de sfarsit
Acolo singura notiune e "a tace"
Si dormi si dormi la infinit.
Frica … nu exista, nu are de ce
Pustiul e totul si totul
Pentru atunci cand va fi "a fost ca niciodata…"
Anii petrecuti aici
Printre uriasi,
Printre pitici,
Vor fi-n curand dati uitarii,
Inghititi de valurile marii
Amintirilor,
In care zac
Am inteles acum...
Am scris numele tau in nisip ca sa nu-l uit
Dar valurile puternice-l stergeau mereu
N-au vrut sa te lase-n sufletul meu;
Am incercat sa-l scriu in
Jertfa fulgilor de nea
Afara sub straja norilor ingandurati, se-asterne iarna grea
Si fulgi mari nevinovati se jertfesc pentru a o-nfrumuseta.
In dansul mortii lor ii rostesc parca numele, o
Un sarut
La un apus tarziu de soare
Doi tineri de mana se tineau,
Un sarut, o mangaiere, o floare,
S-apoi cu drag se sarutau.
Si-atat de mult ei s-au iubit
Simteau ca impreuna le-a
Tu nu stii
Tu nu stii cum e pentru mine sa adorm
Ascultandu-ti respiratia monotona
Nescotand nici un zgomot pentru a nu te tulbura din somn.
Tu nu stii cum e sa adorm
O floare
Imi amintesc de zilele cu soare
Cand impreuna noi eram
Dar totu-i dus si totul s-a sfarsit
Si mi-a ramas ca amintire doar ...o floare
O floare, ...o biata amintire,
Pe
Versul alb al unui suflet
Simt… de fapt nu simt nimic,
De parca as fi mort
Si cineva arunca peste cosciugul din lemn greu
Pamant negru umed, nici el nu-mi poate ingropa durerea;
Nu stiu daca
Lui Iisus…
Intr-o noapte sfanta
Si binecuvantata
Te-a nascut pe Tine
Fecioara preacurata.
In ieslea cea stramta,
Fara de lumina,
Fecioara cea Sfanta
Lumii a daruit,
Copilul
Pur si simplu
Ce simt acum?
Greu de zis...
La ce ma gandesc?
La tot ce mi-ai promis...
De ce plang?
As vrea sa-ti spun, dar nu stiu cum...
Ce se va intampla?
Voi scrie al tau nume cu
Padurea
Aud noaptea cum ma cheama la ea,
Aud fire fragede de iarba cum gem sub roua grea,
Aud marea cum freamata in valuri tacute,
Aud copacii cum isi plang frunzele de mult
Tradare
S-a intamplat in noaptea cea salbatica si plina de mister
Cand ploaia era zapada si vantul era ger,
Cand razele focului iti luminau trupul gol
Si-n suflet ganduri rele-ti dadeau
Iti mai amintesti
De vremurile cand eram copii
Cand mama ne citea povesti
Si noi eram mereu zglobii?
Traiam intr-o lume de vis,
Cu feti si balauri obezi
Un adevarat paradis
Trebuia doar sa
Haos
O lacrima de foc se prelinge in infinit,
Durerea ia nastere in sufletul meu,
E lacrima unui om ce-n veci n-a fost iubit,
Durerea ce va dainui pururi, mereu.
O inima ce franta suspina
Iubirea
Iubirea e o taina,
Iubirea e un joc,
Dar a iubi nu-nseamna
Sa ai mereu noroc.
Poate vei iubi
Fara sa fi iubit
Dar vei putea razbi
Prin acest chin cumplit.
Si dupa multa
