Poezii

Jertfa fulgilor de nea Afara sub straja norilor ingandurati, se-asterne iarna grea Si fulgi mari nevinovati se jertfesc pentru a o-nfrumuseta. In dansul mortii lor ii rostesc parca numele, o

Pur si simplu Ce simt acum? Greu de zis... La ce ma gandesc? La tot ce mi-ai promis... De ce plang? As vrea sa-ti spun, dar nu stiu cum... Ce se va intampla? Voi scrie al tau nume cu

Moartea S-a nascut din dorinta de pace, De somn adanc fara de sfarsit Acolo singura notiune e "a tace" Si dormi si dormi la infinit. Frica … nu exista, nu are de ce Pustiul e totul si totul

Iubirea Iubirea e o taina, Iubirea e un joc, Dar a iubi nu-nseamna Sa ai mereu noroc. Poate vei iubi Fara sa fi iubit Dar vei putea razbi Prin acest chin cumplit. Si dupa multa

Lui Iisus… Intr-o noapte sfanta Si binecuvantata Te-a nascut pe Tine Fecioara preacurata. In ieslea cea stramta, Fara de lumina, Fecioara cea Sfanta Lumii a daruit, Copilul

Versul alb al unui suflet Simt… de fapt nu simt nimic, De parca as fi mort Si cineva arunca peste cosciugul din lemn greu Pamant negru umed, nici el nu-mi poate ingropa durerea; Nu stiu daca

Pentru atunci cand va fi "a fost ca niciodata…" Anii petrecuti aici Printre uriasi, Printre pitici, Vor fi-n curand dati uitarii, Inghititi de valurile marii Amintirilor, In care zac

Haos O lacrima de foc se prelinge in infinit, Durerea ia nastere in sufletul meu, E lacrima unui om ce-n veci n-a fost iubit, Durerea ce va dainui pururi, mereu. O inima ce franta suspina

Iti mai amintesti De vremurile cand eram copii Cand mama ne citea povesti Si noi eram mereu zglobii? Traiam intr-o lume de vis, Cu feti si balauri obezi Un adevarat paradis Trebuia doar sa

Amintiri… Acum tot ce-a fost Este trecut… Si nu mai are rost S-o luam de la inceput. Imi amintesc cum iti placea In ochii sa ma privesti Privirea ta ma fermeca Si imi spuneai ca ma

O floare Imi amintesc de zilele cu soare Cand impreuna noi eram Dar totu-i dus si totul s-a sfarsit Si mi-a ramas ca amintire doar ...o floare O floare, ...o biata amintire, Pe

Tradare S-a intamplat in noaptea cea salbatica si plina de mister Cand ploaia era zapada si vantul era ger, Cand razele focului iti luminau trupul gol Si-n suflet ganduri rele-ti dadeau

Tu nu stii Tu nu stii cum e pentru mine sa adorm Ascultandu-ti respiratia monotona Nescotand nici un zgomot pentru a nu te tulbura din somn. Tu nu stii cum e sa adorm

Un sarut La un apus tarziu de soare Doi tineri de mana se tineau, Un sarut, o mangaiere, o floare, S-apoi cu drag se sarutau. Si-atat de mult ei s-au iubit Simteau ca impreuna le-a

Padurea Aud noaptea cum ma cheama la ea, Aud fire fragede de iarba cum gem sub roua grea, Aud marea cum freamata in valuri tacute, Aud copacii cum isi plang frunzele de mult

Am inteles acum... Am scris numele tau in nisip ca sa nu-l uit Dar valurile puternice-l stergeau mereu N-au vrut sa te lase-n sufletul meu; Am incercat sa-l scriu in