Poezie
Moartea
1 min lectură·
Mediu
Moartea
S-a nascut din dorinta de pace,
De somn adanc fara de sfarsit
Acolo singura notiune e "a tace"
Si dormi si dormi la infinit.
Frica … nu exista, nu are de ce
Pustiul e totul si totul este prea pustiu,
Tacerea te inconjoara, si timpul trece,
Sa te intorci din asta lume-I prea tarziu.
Ganduri morbide-ti suduiesc fruntea;
Intre lumea de-acolo si cea de aici
In veci nu vei trece puntea
Caci e pazita de-ai mortii calugari tainici.
Un rau de lacrimi si de sange
Scalda lumea-n lung si-n lat;
Un copac de foc, cu ramurile aerul strapunge
Si strigate mute vazduhul strabat.
Linistea domneste inca pe tronul de suspine
Insa cruda sora a mortii, acum a uitat,
Nu-I mai cunoaste pe cei ce trebuie s-aline
Si suflete se mistuie in durere si pacat.
002.438
0