Și aștept
încet, ca prin vis te apropii închid ochii și îți simt mirosul pielii te simt cum mă dezmierzi, cum îmi săruți inima și ea s-a făcut mică- mică de tot sub greutatea dorinței tale și arde in
Călătorie în adâncuri
Aerul intră sacadat în ființa mea plină de tine. Inima-ți aleargă, spărgând liniștea ce ne-nvăluise. Te simt cum mă cercetezi, pielea mi se lasă ușor, sub greutatea degetelor tale. Îți simt
Foarte cândva
Cândva inima-mi lovită de privirea ta A răsturnat totul în mine Furtuni s-au purtat în mine Cenușiu cerul a rămas Am încetat chiar să mai visez că ochii noștri se vor întâlni iară
Cancer
Înfrigurat își numără bețele strâmbe scrijelite pe-un perete îngălbenit de ani. Îi e frică dar e resemnat. Încă două semne și va trage linie.
Atunci. Acum.
Și-acum luna strălucește și buzele-mbibate-n oxid de fier se topesc în amintirea acelui sărut. Degetele traversau pe pielea-mi dornică, se opreau în dreptul sânilor
Pauză
Aerul îmbâcsit de fumul gros de țigară mi te șterge din orizont, te simt doar cum m-adulmeci. Degetele-ți joacă pe coastele-mi ude. Limba ți se odihnește sub cerul tăcut
Marea
Inspir încă briza înghesuită în sticla de un litru. Meduzele din ea se zbat încă, cerșind clipe în plus de viață. Îndesasem în acea zi însorită și două pietre -una pentru
Fantasmă
Brațul de mult tăiat doare încă. Niciodată fantasma nu mă va părăsi. Persistă și stoarce lacrimile torturii. ... Mă trezesc și acum stând pe ea, credeam că amorțise doar,
