Cancer

Înfrigurat își numără bețele strâmbe scrijelite pe-un perete îngălbenit de ani. Îi e frică dar e resemnat. Încă două semne și va trage linie. Ezită, amână momentul în care-și va spune că putreziciunea-i va cuprinde tot trupul repede, cu ură și furie ca un corb care smulge-nfometat din măruntaiele unei mortăciuni. Inspiră adânc și simte duhoarea morții care se răspândește în întunecata cameră. Nu e ultimul suflu. Mai are două zile în care-și va târî corpul chelit de durere și de boală. Tremurul sfârșitului îi traversează corpul până la ultima unghie ca o electrizare. Închide ochii. Așteaptă.