Călătorie în adâncuri

Aerul intră sacadat în ființa mea plină de tine. Inima-ți aleargă, spărgând liniștea ce ne-nvăluise. Te simt cum mă cercetezi, pielea mi se lasă ușor, sub greutatea degetelor tale. Îți simt dorința clocotind in vene. Te adulmec, îmi amestec ființa în a ta. Mirosul după care tânjisem... e acum al meu. Invadează- mă! călătorește în mine așa... încet, să vezi tot ... piatra?! piatra aia roz obișnuia să-mi fie inimă... atinge-o, nici nu mai mișcă, nu poate să-ți facă rău. ... Îți zăresc forma ochiului care mă caută în lumini plăpânde de lumânare stingându-se. Timpul se rarefiază, iar aerul odată cu el. Sălbatici, ochii-mi bâjbâie o-ncuviințare-n ai tăi. Mâinile-ți cuprind trupu-mi înflăcărat. Te scurgi prin mine ca un râu...