comuniune

cocori, ciocuri si cer sunt niste elemente foarte uzitate. asta nu inseamna ca ele nu ar putea fi folosite intr-o poezie. aceasta insa, ar trebui sa curga un pic diferit fata de vechile balade scolaresti, altfel risti sa le faci concurenta si ai foarte putine sanse sa le intreci.

frunze ruginii cad pe carari
trec in zbor cocori spre alte zari

ultimele doua strofe frizeaza doua imagini usor abstracte (ceea ce nu e neaparat ceva rau) si par cam rupte una de cealalta.

Cum spunea și Toșa, nu-i rău că se-ntorc păsările călătoare, că revenim la viață, că ne-mpărtășim din taina asta, anual.
Rău e că, de exemplu,pe un cititor mai ciudat, ca mine, prima strofă îl trimite la leda și lebăda ei.
Nu le pot lega iar dacă o fac, nu-i în interesul textului.

ca premiu pentru poezia asta să ai gura aurită.
vreau să îți explic de ce . cocorii (grus grus este specia care trăia în țara noastră până la al doilea război mondial)s au rărit dîn ani până la dispariție în țara noastră. asta mulțumită deșteptilor care au redat pământul agriculturii și au stricat ecosistemul. sunt multe de spus dar mă opresc aici, poate voi relua într un text.
pentru mine(ca zugrav de subțire) cuvintele comuniune(în sensul de cuminecare și nu numai), cer, înger,primeniți de dumnincă. păine stropită cu vin sunt scheletul pe care este construită și ordonată intern poezia. datorită lor și eu văd mitul leda și lebăda dar în variantă creștină.
ar mai fi multe de spus dar mă opresc.

erată
în loc de "ca premiu pentru poezia asta" se va citi "ca premiu pentru profeția asta"

multumesc pentru observatiile facute. fiecare aveti dreptate in felul vostru, de fapt fiecare avem dreptate in felul nostru!

ei bine, Stefan m-ai topit!ar mai fi multe de spus. ma opresc si eu:)multumesc