Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

„Lacrima rugaciunii...”

-lui V.M. și vouă-

1 min lectură·
Mediu
De ce-l lași Doamne sa privească
In lacrime prelinse când mă rog,
În plânse scânteieri pe iască
Și cârji pentru picioare de olog?
De ce-i lași Doamne să mă vadă
Stingându-mă, palidă stea…
Să fie lacrima vreo stradă
Venindă din Iubirea Ta?
De ce lași Doamne să mă vadă
Târându-mâ-ntre mult și prea,
Cu sufletul căzut, grămadă…?
„Lacrima ta-i oglinda Mea.”
032.879
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
61
Citire
1 min
Versuri
12
Actualizat

Cum sa citezi

Romulus Câmpan Maramureșanu. “„Lacrima rugaciunii...”.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romulus-campan-maramuresanu/poezie/237494/lacrima-rugaciunii

Comentarii (3)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@vasile-mihalacheVMVasile Mihalache
Poemul transmite frumoase momente de pioșenie împărtășite\"Cu sufletul căzut grămadă\".Lacrima din rugă este un drum de ne-ascuns, al ivirii prea-plinului îndurărilor și totodată scânteia străduinței de-a căuta calea adevărului.Se pare, în altă ordine de idei, că nu prea mai avem odihnă, la mai multe poezii bune!
0
@marcel-cepoi-0022111MCMarcel Cepoi
Olog sunt Doamne, nu mă plâng
Șilacrima din pleoapă nu o strâng.
Ea curgâ liberâ de pe obrazu-mi în țărână.
Nu vreau în ochii tulburi să-mi rămână...
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi
Ps. Cineva, un frate întru ale noastre mai slabe fizice
mișcări, mi-a făcut site-ul meu: www.marcelcepoi.home.ro; în
care, cu bucurie și recunoștință mi-aș dori să intri și domnia ta, cititorule!
0
@amalia-cretuACAmalia Cretu
ochiul ratiunii supreme ne urmareste mereu; interogatia din poezia ta pune problema cutarii sensului unei vieti morale, in conditiile asumarii degradarii si vremelniciei:
\" De ce lași Doamne să mă vadă
Târându-mâ-ntre mult și prea,
Cu sufletul căzut, grămadă…?\"
natura contradictorie, omul nu poate atinge binele fara a avea repere precum cele izvorate din \"lacrima rugaciunii\" si
adesea foloseste \"carje\" pentru a se salva de nimicnicie.
prin interogatia repetitiva, poema contine o nota tragica sugerand aspiratia eterna a omului spre perfectiunea imposibil de atins, dar si o nuanta de optimism relevata in simbolul liric al apropierii de divinitate.
„Lacrima ta-i oglinda Mea” indica directia meditatiei metafizice si asigura includerea unei idei cu valoare etica in structura versurilor: in ciuda oricarei decaderi morale omul cauta indreptarea; in aceasta consta insasi maretia sa.
aprecieri, a.








0