Doruri, doar...

un semn de timp ramas.\"S-a dus Amza, nene Mărine, / Papornița-i goală, plină de spini.\" - e un vers care-mi aduce aminte de vremurile in care radeam cu pofta nebuna de viata simpla... dar, in acelais timp, ma gandesc la indestularea asta \"plina de spini\", care-mi ineaca prezentul acesta (ne)norocit in substante.
frumoase \"aduceri\" mai aproape...
fain

cu stima, blueboy

Bună Blueboy,

Îți mulțumesc pentru semn, și pentru dușca trasă din plosca cu amintiri. Când plâng, se tot umple.
Mă bucur că ți-a plăcut exact versul care m-a \"durut\" cel mai mult.

Cu mult respect,

ți-au / versurile

O simplitate din care înmugurește omul comun în descinderea sa din omul necomun, alias Amza, alias nenea Marin!!!
Remarc cu deosebită aplecare „Curpeni de ceață”, extraordinarp imagine!!!

Frumos!!!

Cu drag,
Constantin

Constantinule prieten,

Îți mulțumesc tare mult pentru semnu-ți și-ncurajare.
M-ai binecuvântat mult cu \"înmugurarea descinderii\" din necomun.
\"Curpenii de ceață\" m-au trezit cu câteva zile în urmă, aproape în miez de noapte. M-au zvârcolit aproape un ceas până m-au smuls din pat, apoi veioză, creion, hârtie, tu, voi.

Mulțumesc din suflet.

Cu respect,

Citind mi s-au întâmplat tot felul de fulgurații, cu toate că textul nu e cine știe ce.La mulți ani!

Realitate - Realitate - și din nou realitate.
Am uitat de frumos, de sufletul nostru și trăim doar fizic (suntem \"coji de oameni\").

Cu simpatie,
Călin

Călinule prieten,

Mulțumesc pentru semn, mă bucur că înțelegem multe realități, asemenea.

Silviule \"frate de cruce\",

Pe mine fulgurațiile mă interesează mai mult decât \"textul\". Îmi înțeleg poezia ca fulgurație venindă din undevaul pe care de abia încep să-l descopăr.

Cu respect,