Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

uitați într-un stol

1 min lectură·
Mediu
nu ai lăsat alături nici un manual pentru supravetuire
trec prin ultima liniște ca printr-un țipăt de vindecare
neîntunecăndu -mă
nealunecându-mă
trec cu două drumuri în palmă
ca o liană agățată de un trunchi înalt
cât cer în aer
câtă mireasmă
și totuși nu ai lăsat nici un nod pe care să sprijin un mănunchi de secunde
doar atât cât să spun ,,am fost aici''
cum aș putea aduna crengile într-un stol
pe care să-mi urc rugăciunile
cum să adun o zi peste o alta?
îmi vorbești de iertare
tocmai acum când mă zbat
iubirea noastră și-a încheiat șireturile
nu vezi?
nu ai lăsat alături nici un exercițiu
nici o vioară
nici un strop de pământ
pot doar să-mi imaginez ochii
și să mă arunc
013.087
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
125
Citire
1 min
Versuri
22
Actualizat

Cum sa citezi

Romita Malina Constantin. “uitați într-un stol .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/romita-malina-constantin/poezie/14051155/uitati-intr-un-stol

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Dacă s-ar edita un manual de supraviețuire, am învăța că țipătul de vindecare se bandajează cu lumină, iar simțurile întunecate își pot dezlipi pojghița opacă și pot iriza în luminiscențele bucuriei.
Când două drumuri se bifurcă, să-l alegem pe cel în care se prefigurează cântecul adevărului pe strunele sănătății.

0