Dor hain, du-te

1 min lectură·12 iunie 2009

Mediu

Dimineața,

plânge roua pe flori,

iar trilul de pasăre

vaită,

durerea ce tace și arde.

În liniștea mare

cât un ocean,

se aud doar suspinele,

rupte din gânduri.

Până ieri mai era,

strălucire în ochi,

și în stele,

azi, când ai plecat,

le-ai luat și pe ele.

E târziu, e pustiu,

dor hain,

du-te și uită,

că mai exist.

10 iunie 2009

012.276

Rodica Lupu. “Dor hain, du-te.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-lupu/poezie/13891736/dor-hain-du-te

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

Chiar daca \"granitul\" e cel ce crezi ca te reprezinta, eu vad in tine destula metafora incat sa-l inmoaie. Continua, pentru ca mie imi place.