ungureanu atino

Iubire Eu, nu am să-ți rostesc niciodată numele... eu, doar voi scrie; iar tu vei știi că ești aceea despre care eu scriu. Nu, nu am să strig niciodată ca tu să

doar azi... cuvintele, sunt nude-n luna mai, când cerul este mai adânc și mai albastru. o să-ți aduc azi flori de liliac și-o să te rog să nu vorbim nimic.

ironie mă mir că-n existența-mi sumbră mă doare doar atâta chin; aș fi crezut, din ce-auzisem că-n viață-i mult mai mult pelin. și îndrăznesc,

În căutarea luminii Cât de puțin îi trebuie omului pentru a fi fericit..! Daca ar ști să prețuiască acel puțin pe care îl oferă viața și dacă nu ar duce atâta luptă și atât

\"Jeanne\" Azi, simt că sunt un cântec zămislit De adânca ta privire, Căci mintii mele-ai răsădit Un \"Jeanne\" al lui Modigliani. Și până acum, am fost în inimă

\"delete\" Aparatul care măsura bătăile inimii, a ezitat un crâmpei de secundă apoi dintr-o dată a arătat o linie continuă. Sunetul constant i-a făcut pe

da, da... m-am hotărât să ascult radioul;la fel ca înainte. îmi lasă privirea liberă asupra lucrului ce mâinile-l fac. de un timp sunt mai atent la învățăturile sfinte... și

Un destin ...atât de simplu... Nu mi s-a dat niciodată ocazia să-mi deschid aripile... Am fost nevoit să mă târăsc...! Și totuși sunt un adept al

O simplă amintire Respiratia profundă a unui tangou regasit Și dulcea mireasmă a vorbelor tale, Mă-mbată din nou în acest

Amintire de astă vară De azi cu toamna mă îmbrac, Ascult tristețea ei și-s singur, Din taina verii nimic nu mi-e pe plac. Doar

Rugăciune Neliniștit,frământ în gânduri visurile lumii Și-ncerc să dobândesc cu trudă, Puterea,să privesc la cer. Am

Dacă rădăcinile unui copac sunt corespondentul ca într-o oglindă a coroanei acestuia,atunci și faptele omului reprezintă imaginea exterioară a sufletului său.

Neputință Am năzuit cândva,la drumuri mai înalte Și mă visam,clădind mereu comori; Dar azi,mi-s gândurile sterpe și deșarte

Alb imaculat M-au năpădit salcâmii,cu albă floarea lor, Retina mi-e mirată,de străluciri ce dor. Ca ascuțite așchii,adânc,idei ce vor

Lapis lazuli Lapis lazuli îi cânta poetul Și frumuseții îi era interpretul: \"Lapis lazuli ne cheamă mereu, Frumusețea e lumea din

Existență Metafora ce-mi mângâie pulsul, Bucurii ce-mi provoacă chiar plânsul, Tristeți neștiute de toamnă, Iubirea

Tabloul unui vis Lacrimi topite din chipul de ceară, O mireasă-n oglindă-n costumul de gală, Flori de salcâm pe masă,uscate,

Vis Astă noapte,era să inventez fulgerul; Dar m-am gândit că n-are rost, pentru că se inventase deja

Sfârșit de vară De câte ori am să mai plâng, Când mi se face dor de tine?... Ce amintiri mai port în gând, Aștept mereu să îmi poți

Viziune Viața e însăși sensul pieirii, Luminată arar,de sentimentul iubirii; E lacrima ce o porți sub pleoapă mereu, Scânteind

Destin Am adunat în suflet dulci comori, Înțelepciuni,din vremuri ce-au apus; Mi-e gândul drag astăzi la voi...

Istovit Ai tremurat in lacrima iubirii mele Si dorul pentru tine l-am purtat in gand. Un anotimp,mi-ai rasadit in suflet mii de stele; Si-asfi

Zapezi de demult Intinderi albe de zapada Si-n suflet amortit, un trist colind; Mi-au mai ramas visarile de-altadata,