ne deșirăm

ne deșirăm zilele dintr-un ghem finit într-altul infinit facem istorie una nedefinită ațe înșirate pe carnea timpului secundele miilor de ani lumină toarse în firul căii lactee înverzim iubim ruginim urâm murim renaștem apoi din spuza cenușei coconi înveliți în același fir placentar cu primul strigăt împlinim cuvântul purtăm o nouă lumină avem o nouă mamă mușcăm cu lăcomie din aceeași carne o luăm de la capăt neștiutori învățăm studiem materia creem viața și distrugerea ei ne autosugestionăm dumnezei atotcunoscători inventăm religii profanăm credințe declanșăm războaie ucidem semeni ne bucurăm pentru ucigași îi proclamăm zeii planetei uităm să ne bucurăm pentru văz pentru auz sau poziția bipedă uităm că suntem vii în putrefacție supurând în bubele neadevărului ne amăgim în eros catapultați de plăceri lăcomim arginți vindem cumpărăm scalvi îi nimicim în sărăcie ne credem buricul pământului sfidându-i uterul plin cu pieile noastre bem legile vremilor diluate-n salivă sărată ne mirăm că suntem din același lut cu ceilalți care strigă de durere care plâng de frică și sunt triști că mai sunt bucurâdu-se numai că se deșiră în sunetele scurgerii aceluiași nisip în clepsidră mai au încă memorie nu uită unde și cum se duc 15 decembrie 2010