O seară, diferită de celelalte
Imi cânți la ghitară
« Le pénitencier » căci tu știi…
Sufletul mi se încântă de fericire
S-ar transforma-n sunete
Pentru a renaște între degetele tale
Þi-ar
Iute precum fulgerul
a aparut
ravasind totul
înaltând spirit si trup
amestecându-le
metamorfozându-le în nori si stânci
Curand va pleca
tot ca fulgerul
desirând întregul
în resturi de
Singuratate si resemnare
tacand.
Doar trup de vant
si ceasuri curgatoare
cicatrizand.
Zambetul
i-a-nghetat pe buze-n amurg,
solemn asteptand
desprinderea de terestru.
Totu-i la fel pe
A aparut, ca-n fiecare seara,
cu rochia-i neagra de catifea,
aceeasi si totusi mereu alta
cu zambetu-i alb, rotund
si obrajii pudrati cu stele.
Il asteapta cu-nfrigurare
noapte de
atata emotie ca uitasem sa zambim
ne priveam uitându-ne în acelasi punct
i-am spus “seara flamingo”…
malul zâmbea-n petale de nuferi roz
îti amintesti cum faceam piruete?!
ma inaltasem cu
eram in acelasi grup de homo sapiens (pe meleaguri ioanniene)
din prima clipa ne-am lipit retinele intr-o lunga si chinuitor de placuta mirare
mirare de acel ceva inexplicabil si atat de
Frunze moarte si vii
cad laolalta,
e greu sa se desparta,
plutesc in agonie
apoi se prabusesc
pe caldaram,
precum iluziile.
Doar vantul
le mai poarta
pana-si gasesc
infinita tacere.
La inceput timizi,
pluteau in deriva
topiti de prea multa ezitare.
S-au jucat cu trupurile nude
inca albe,
inca sfioase,
inca fraged de inconstiente.
Acum cad nebuni
nebuni
Mireasma unei veri tarzii,
alunecand in linistea serii
imi spune ca totul e bine,
ca nimic nu s-a schimbat.
Uit cum trece timpul
Totul e parca la fel si totusi
a mai trecut un an...
si n-as
RC