Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Reflecțiile sunt amare:
Vor sta-\"ntre bare\" și-ntre ziduri
Și, cocoșați și plin de riduri,
Vor fi ca semnul de-\"ntrebare\".
Pe textul:
„Reflecție la pușcărie" de Laurentiu Ghita
Când eu am conceput replica nu era niciun comentariu afișat.
După cum vezi, am scos cam aceeași poantă amândoi, independent unul de altul, dar pentru că la tine apare ora 12.25, iar la mine 12.28, te felicit pentru întâietate.
Pentru autorul care ne-a dat prilejul acestor replici, ce să mai zic? Epigramă... \"jos pălăria!\"
Pe textul:
„Unei soții" de Ion Diviza
Ioane, pișicher mai ești!
Știind că voie-o să primești,
Tu ți-ai găsit, precum zic unii,
Deja, \"un fel de Carla Bruni\".
Pe textul:
„Unei soții" de Ion Diviza
După cum observi, fac primul pas către o adresare familiară, te rog să faci și tu unul!
Domnul Robea a făcut niște comentarii în care, mi s-a părut că numele lui A. Păunescu a fost amintit cu conotații peiorative (inclusiv aprecierea că este cel mai mare poet român în viață, cred că a făcut-o uitând să pună niște ghilimele). De ce ai intrat în această capcană? De ce trebuia să te disculpi, să spui că, de fapt, tu nu prea îl apreciezi, că de 40 de ani el nu mai scrie poezie, ci doar \"versificații\" și \"texte\"?
Mie mi-a plăcut foarte mult poemul tău, PENTRU CÃ MI-A PLÃCUT! În plus față de aspectul subiectiv, emoțional, aș putea argumenta, \"la rece\", pe larg și cu arme de-ale criticilor și literaților (nu chiar așa de \"peformante\" ca ale lor, recunosc), de ce este foarte bun, dar nu cred că mai are rost.
Mi-a plăcut și comentariul domnului Dan Cârlea, este foarte coerent, logic, riguros, bine argumentat, deși nu sunt de acord cu el.
Cu prietenie, Cornel
Pe textul:
„Colind păgân" de Ioan Jorz
În Divanu-ad-hoc, Moș Roată
Producea furori, măi nene!
Și-n Senat, câteodată,
Face-acum la fel Moș Ene.
Pe textul:
„Activitate parlamentara" de Laurentiu Ghita
Sper ca aprecierile ce se fac în comentariile de pe acest site să nu fie după principiul \"Asinus asinum fricat\"!
Cu mult respect pentru toți poeții din \"agonie\",
Cornel
Pe textul:
„Colind păgân" de Ioan Jorz
(câte una, în fiecare vers)
Oi fi căzut în cap eu, oare?
Cad iar pe gânduri; cum se face
Că mafioții cad la pace
Și cad mereu doar în picioare?
Felicitări, Dane!
Foarte bună epigrama cu primarul, dar, din păcate poanta a mai fost exploatată de alți autori, cu ceva timp înainte, în alte epigrame, pe care, probabil nu le-ai citit; oricum, așa cum el reia tot felul de \"minunății lingvistice\", nu e nicio problemă dacă umoriștii repetă și ei anumite poante pe seama lui.
Ela, sunt încântat de replicile tale!
Mă refer nu numai la cele de mai sus, ci la toate de până acum.
Pe ambii vă rog să mă scuzați pentru formulele de adresare, dar văd că se practică pe INTERNET; vă invit să procedați la fel și cu mine!
Cu toată prietenia și cu mulțumiri pentru că ați oprit pe la mine,
Cornel
Pe textul:
„Parlamentarii noștri (unii, uneori)" de Rodean Stefan-Cornel
Însă, \"cauză\" se desparte în silabe \"ca-u-ză\"; deci pentru a menține ritmul și măsura, ar fi varianta: \"Dubii-n cauză nu-ncap:\"
Cu același respect,
Pe textul:
„Soartă" de Ioan Jorz
Deci, risc, fiind și primul comentator, spunând că poemul dumneavoastră mi se pare excepțional! Nu știu cine deține steluțele de evidențiere și când se dau, dar ar merita așa ceva!
Dar, pentru că și dumneavoastră vă place \"dar\" și citiți totul cu atenție, nu vă scapă nimic (și vă respect pentru asta), de ce domnule, în strofa a treia, \"Calul din mijloc...\" și nu \"Iar calul... ș.a.m.d.), în așa fel încât iambii să curgă și pe mai departe, la fel de ritmic și de muzical?
Felicitări!
Pe textul:
„Colind păgân" de Ioan Jorz
În mod evident pentru mine, și tonul general al poemului, și mesajul lui, și ritmul, și măsura sunt specifice unui sonet; de ce să nu adaptați strofele și numărul de versuri la așa ceva? Stimată doamnă (domnișoară), am observat că cei mai mulți creatori începători care scriu cu ritm, rimă și măsură, atunci când au probleme la versificație este din cauza ritmului, care este mai greu de realizat. La dumneavoastră ritmul este foarte bun, cu o problemuță discutabilă la primul vers (\"nu\" ar fi bine să fie accentuat), dar aveți câteva cuvinte care nu rimează (ex.:curând-râd) și câteva rime imperfecte (ex.:necontenit-murit, ), care cred că ar putea fi reparate ușor, că e păcat de restul...
Ce-ați făcut cu poezioara aceea cu \"În pana mea\"? Ați retras-o? Eu am scris un comentariu la ea (după comentariul lui Jorz), care ar fi fost poate, \"subiect fierbinte\" pentru dezbateri zile la rând! Nu cred că a mai apărut comentariul meu, dar dacă a apărut, aș fi curios să-mi spuneți dacă l-ați citit. Dacă nu l-ați citit, poate cu alt prilej, o să vă spun părerea mea pe scurt (care, nu a fost rea, în general).
Pe textul:
„De ce te-ai teme?" de sanda nicucie
De îmbunătățitNorocul prostului
Către domnii editori:
Chiar de-s prost epigramist,
Cu așa comentatori,
Am noroc, deci mai insist!
Pe textul:
„Eroare?" de Rodean Stefan-Cornel
O spune, cu scuze pentru îndrăzneală, un colonel din Armata Română, licențiat în științe militare, cu studii postuniversitare și care în ultimii 20 de ani de carieră a lucrat numai în învățământ, în funcții ce au avut strânsă legătură cu activitatea didactică, cu cea de cercetare științifică sau de stat major.
Cu mult respect,
Ștefan-Cornel Rodean
Pe textul:
„Misterele din decembrie ‘89" de cristina cornilă
Rondelul este o poezie cu formă fixă, deci, forma fiind fixă, trebuie respectată.
Ai respectat doar numărul de versuri; cele două rime obligatorii sunt extrem de facile, ele rezumându-se doar la verbe, cu aceeași formă, sau la adjective, ritmul nu există, măsura nici atât. Privind conținutul rondelului, se obișnuiește ca primul (în același timp ultimul) vers să exprime o concluzie.
În schimb, se pare că \"ai aplecare\" către anumite figuri de stil specifice poemelor în versuri albe; continuă, îți urez succes!
Pe textul:
„rondelul văduvei negre" de gavrila nicoleta
De îmbunătățitPoanta cu blonda de la circulație mi se pare, de asemenea, excepțională, cu atât mai mult cu cât, pe piață este abundență de tot felul de ironii, jocuri de cuvinte și glume pe această temă.
La această epigramă, versul 4 are, în prima parte, 5 cuvinte monosilabice (nu e un loc prea); dumneavoastră ați pus accentul astfel încât primul cuvânt să fie neaccentuat, după care versul curge foarte bine în ritm iambic. Doamna prof.univ.dr. Elis Râpeanu, \"doctor în epigramă\", susține în studiile sale că, în cazurile ca acesta, accentul trebuie pus pe cuvântul care întărește negația (\"nu\"), altfel s-ar pierde din efectul poantei; o variantă ar fi deci, trecerea la ritmul troheic, în toate versurile, cu încheierea : \"Nu e loc prea... circulat\".
O nedumerire:
\"Personale\" apare pe pagină între \"Poezie\" și \"Proză\". Ce este de fapt \"Personale\"? Dumneavoastră de ce nu ați clasificat aceste catrene ca \"Poezie\" (\"Epigramă\")? Am mai pus această întrebare, dar mai aștept păreri.
Felicitări, încă o dată!
Pe textul:
„epigrame 8" de Costel Stancu
Nu am înțeles ce nu vă sună bine la cea de a doua epigramă, pentru că mie îmi sună perfect. Am și numărat silabele, versurile 2 și 4, care rimează, au câte 10 silabe (5 picioare complete, în iambi); și versurile 1 și 3 sunt fără cusur, egale între ele (11 silabe, adică 6 picioare incomplete, tot în iambi). Deci, de unde ați numărat 12 silabe într-un vers? O explicație ar fi: dumneavoastră le-ați numărat la miezul nopții, obosit, iar eu dimineața, mai odihnit. Oricum, sper să nu fie nicio supărare, nici din partea dumneavoastră, și nici din partea autorului, care a dovedit că este un adevărat maestru al poantei.
Felicitări din toată inima autorului! Pentru începătorii care studiază principalele tehnici de elaborare a poantei, aici sunt trei exemplificări \"de manual\", din categoria \"Așa da!\"
Cu mult respect, atât pentru autor cât și pentru primul comentator,
Ștefan-Cornel Rodean
Pe textul:
„Bucureștiul sub \"asediul\" NATO" de Viorel Vrânceanu
Mulțumesc pentru replica foarte reușită și, în încheiere, îmi permit o întrebare:
Când vă actualizați biografia pe acest site?
Pe textul:
„Bucureștean la plimbare" de Rodean Stefan-Cornel
Îmi imaginam cum, toți cei care citesc această poezioară, analizează cu gravitate, conținutul, figurile de stil, limbajul, ortografia, ritmul, rima, măsura ș.a.m.d. iar, la final,citind comentariile noastre, simpatica doamnă Sanda Nicucie reușește să scrie cele trei versuri dedicate celor care o plictisesc (adică nouă) și care se încheie tot cu \"În pana mea!\"
Dragi editori, dragi colegi, poate unii dintre noi nu vor neaparat să scrie poezie, poate scriu doar pentru ei, poate se distrează scriind și nici nu așteaptă cine știe ce aprecieri. Să nu-i descurajăm, să nu le luăm această
bucurie!
Doamnă Sanda, mulțumesc pentru faptul că mi-ați dat ocazia să fac acest comentariu. Lectura poeziei dumneavoastră mie mi-a făcut bine; aveți umor și versurile \"curg\" frumușel. În textul respectiv eu aș inversa puțin derularea faptelor, în sensul că întâi m-aș \"scula din pat\", apoi aș \"privi pe geam\" și aș mai construi vreo 3-4 strofe, în același stil și neaparat cu același final.
Succes pe mai departe, o să vă urmăresc cu plăcere!
Pe textul:
„În pana mea!" de sanda nicucie
De îmbunătățitAm și eu un proiect din aceeași zonă, pe care l-am intitulat \"Povești răstălmăcite\", în care, recitind zeci de basme și povești, am încercat o \"răstălmăcire\" a acestora, într-un mod \"mai altfel\" decât văzusem până acum. Un exemplu am postat și pe acest site (\"Sarea în bucate\"), dar se pare că nu prea are succes, așa că abandonez ideea și mai încerc cu altele...
Continuați-vă proiectul cred că este valoros!
Felicitări pentru nepoți! Cel mic seamănă la perfecție cu cel mic al meu (am și eu doi nepoți).
Pe textul:
„Basme reciclate" de Dan Norea
Pe textul:
„Propunere" de Mihai Cucereavii
Aveți dreptate și dumneavoastră, dar eu, deși sunt optimist în general, în ceea ce privește viitorul limbii române sunt pesimist; încerc, prin modestele mele creații să stârnesc, nu râsul, ci mai degrabă surâsul, cu semnificația de dispreț, de dezamăgire (sper ca aceste sentimente să fie față de aspectele satirizate, nu față de mine sau de creația mea!). Și totuși, voi încerca astăzi să postez o epigramă pe aceeași temă, dar \"oarecum optimistă\" (am intitulat-o \"Noul DOOM\").
Mulțumesc pentru replica foarte reușită!
Pe textul:
„Limba noastră încotro?" de Rodean Stefan-Cornel
