Rodean Stefan-Cornel

Salutare, Laure, și pe meleagurile internetului!
Câteva cuvinte:
- catrenele de la prima temă au jocuri de cuvinte foarte bune, în opinia mea, adevărate, pline de umor, ironie, haz de necaz; la ambele (mai ales la a doua, unde se cam divulgă precoce poanta) eu aș fi scurtat titlurile;
- la a doua temă, a doua epigramă are un joc de cuvinte deosebit de interesant ("verde-coace");
- primul catren de la a doua temă este destul de mult sub celelalte trei, dar e construit corect;
- despre mesajul madrigalului de mai sus s-ar putea discuta foarte multe, dar se mai dovedește o dată că umoriștii adevărați (ca autorul grupajului de mai sus) nu pot scrie doar madrigal laudativ, adică fără poantă epigramatică, fără ironie (sau chiar sarcasm)...
Atenție, că primul vers al madrigalului este redundant ("viteaz... căzut cu vitejie" și chiar "viteaz erou")!
Și, pentru că sunt pe pagina unui prieten, îmi permit să remarc faptul că, în ultima vreme, organizatorii de concursuri, căutând teme "mai deosebite" (în dauna celor "clasice", simple, perene) îndeamnă prea mult la poante bazate pe calambur, paradox, comparație, antinomie, scăzând, în consecință, producția de epigrame cu poante surpriză, bazate pe întorsătura finală.
Numai bine!
Cornel

Ce mi-a plăcut:
- morala, cu poantă bazată pe dubla trecere de la figurat la propriu (sau invers) pentru "cocoș bătrân" și "te omoară";
- narațiunea, cu secvențele foarte strict delimitate de fiecare din cele 4 strofe;
- tipul de versificație ales, foarte adecvat pentru o asemenea creație;
- simplitatea subiectului care,în același timp, este plin de tâlc.
Nu pot spune că nu mi-a plăcut, dimpotrivă, m-a amuzat o scăpare:
- de unde ai scos, dragă Nae, "ograda din poiată?"; eventual invers... (părerea mea... și a DEX-ului).
Cornel

Am citit cu plăcere acest text, care, în opinia mea nu este neapărat pentru copii, el având tâlcuri și învățăminte pentru orice om, de orice vârstă.
Mi-a plăcut, cu deosebire faptul că, deși se citește ușor, basmul de mai sus se constituie într-o adevărată lecție.
În primul rând, el promovează toleranța, valoare de mare actualitate. După cum vedem și din pățaniile de mai sus, nu trebuie să respingem pe cineva doar pentru că nu este ca noi. Culmea este că primul născut al împăratului, nici măcar nu era urât, el era considerat Urâtul Pământului doar pentru că era singurul blond între atâția bruneți. Apoi, deducem din derularea evenimentelor că frumusețea spirituală este, oricum, mult mai valoroasă decât cea trupească. Și, în sfârșit, dar nu în ultimul rând ca importanță, din povestire rezultă și morala că în viață este bine să ne bucurăm de ceea ce avem, de frumusețile naturii înconjurătoare, să fim mulțimiți cu puțin, nu să ne pervertim sufletul pentru a ajunge la anumite funcții și demnități.
Stilul narațiunii și al dialogurilor mi se par foarte adecvate mesajului.
Foarte frumos, felicitări!
Cornel Rodean

Dane,
Am citit mai multe grupaje senryu postate de tine în ultimele zile, am vrut să las și câte un comentariu, din când în când, dar nu am reușit, se pare că au fost ceva probleme tehnice cu site-ul (de abia de astăzi văd că am liber la comentarii).
Dar, să nu uit, spun acum că mi-au rămas în minte, ca foarte reușite după gusturile mele, cele cu fetița cu chibrituri care vrea să aprindă focul cu bricheta, albă ca zăpada plină de cenușă, icrele de rechin din sipetul de aur, selfie-ul politic, or mai fi fost care mi-au plăcut atunci dar, dacă pe acestea le-am reținut, spune și asta ceva...
Grupajul de mai sus mi se pare eterogen, ceea ce nu este ceva rău, în opinia mea.
Primul tristih cred că este un poem (sau începutul unui poem mai lung) în adevăratul sens al cuvântului. Toamna târzie, care sugerează bătrânețea, este foarte bine asociată ridurilor de "pe fața" șoselei. Bine, mai putem să gândim cum că, tumultul specific verii s-a încheiat, s-au încheiat și frământările (la propriu) de pe timpul caniculei din asfalt, iar toamna natura trăiește într-un ritm mai redus (pomii și alte plante trec în repaus vegetativ) și, în consecință, chiar și valurile din asfalt "încremenesc" sub formă de riduri. Este și umor, bineînțeles, apropo de starea șoselelor...
Al doilea , ceva mai grav, îmi pare ca un aforism.
Al treilea este umoristic sută la sută, cu mecanism specific epigramei.
Mai postează, o să mai citesc și, cine știe, poate încerc și eu (dacă voi reuși va fi în primul rând datorită ție).
Numai bine!
Cornel

Nu te-am mai comentat de multișor, așa că, mi se pare corect ca, măcar acum, când sunt entuziasmat de ideile tale să spun:
"Ești tare, Ica, ce-ți mai trece prin căpșor!"
Cele două teme mi se par dificile, de aceea meritul tău de a găsi poante foarte bune pentru toate cele patru catrene este cu atât mai mare.
Ca impact al poantei:
- cel mai mult mi-au plăcut (la egalitate și la un nivel foarte înalt) epigramele 2, 3 și 4;
- la a doua remarc inspirata paralelă dintre furcile caudine din antichitate (intrate, de mult, în universalitate) și neaoșele țepe ale lui Dracula;
- la a treia, ideea că "nodul gordian" al crizei l-au constituit amărâtele salarii ale bugetarilor mi se pare una dintre cele mai bune glume (de fapt, ceva gen "râsu-plânsu") pe care le-am auzit la adresa acelei guvernări; iar jocul de cuvinte "a tăia nodul - a tăia salariile", nu mai spun...
- la a patra, jocul de cuvinte "nod-sforari", în context (atât de adevărat și cu atât de mule tâlcuri) mi se pare foarte interesant, de asemenea;
- poanta primului catren este bună, în opinia mea, dar ușor sub nivelul celorlate.
Din punct de vedere al construcției, o să fac doar o observație:
- la a patra remarc un limbaj ușor redundant ("mârșavilor borfași", "sforăriile oculte") ca să nu spun pleonastic; se mai poate lucra, în opinia mea; o variantă, spre exemplu, ar fi să spunem "legăturile oculte", deoarece și legăturile presupun noduri, iar poanta finală nu se diminuează; în fine, nu insist, este o părere...
Numai bine!
Cornel

Domnule Tomescu,
Mă bucur că ați înțeles perfect modul în care am construit textul de mai sus.
Dane,
În ceea ce privește asemănarea povestioarei mele cu epigrama, eu am o "teorie", pe care nu o dezvolt acum, potrivit căreia întreaga noastră viață (intimă, economică-socială, politică, tot ceea ce ne înconjoară și cu care intrăm în contact, inclusiv - și mai ales - limba pe care o vorbim) este, printre altele, o înșiruire de poante epigramatice. Problema este că nu oricine le poate sesiza și relata (scrie) pentru ceilalți...
Dacă în cazul de mai sus tu spui că eu am reușit, aprecierea ta mă onorează!
Mulțumesc amândurora pentru lectură și pentru cuvintele frumoase!
Cornel

„Iar alții să taie de-a dreptul.”
Laurone

Sfat
Când peste-aceștia dai,
Tu, nefiind un dur,
Prudent ar fi s-o tai
La stânga împrejur!

Cornel

P.S. Sfatul este pentru tine, Laurențiu, știindu-se că tu călătorești prin toată lumea.

M-am amuzat citind textul de mai sus, mulțumesc, felicitări!
Domnule Cucu, se vede de la o poștă că "aveți condei" pentru proza umoristică, o să vă mai citesc!
Asta nu înseamnă că nu o să vă spun câteva probleme de care, cred eu, ați putea să țineți cont înainte de a include acest text într-un volum, sau înainte de a-l mai trimite spre publicare în alte locuri:
- în opinia mea, nu se pierde absolut nimic din farmecul prozei de mai sus, dacă s-ar renunța la unele cuvinte (expresii) vulgare și nu ar mai fi nevoie de o "încadrare specială"; spre exemplu, în loc de "mă cac pe" se poate scrie "fac ceva pe", sau în loc de "pulă de om" se pot găsi multe variante, cum ar fi "sculă de om" ș.a.m.d.; nu insist, s-ar putea să greșesc...
- cel puțin în două locuri aveți doi de "i" în loc de trei ("au venit copii" și "a-și vedea copii"); eventual s-ar mai impune o corectură a întregului text;
- hârtia, din câte știu eu, a fost folosită pe aceste meleaguri mult mai târziu, sau problema este cel puțin disutabilă, de aceea eu aș modifica textul în mod corespunzător, evitând cuvântul "hârtie".
Un text de actualitate și cu multe tâlcuri!
Numai bine!
Cornel Rodean

Ideea ta-i de nota zece,
Dar n-am ajuns "nemuritor"
Și nici n-aș vrea, ca-n viitor,
Prea repede s-ajung "și rece".

Cornel

...doamnei (domnului) editor!
Cornel Rodean

Acesta a fost primul răspuns care mi-a venit în minte la prima citire a catrenului dar... speram - și sper încă - să nu fie acesta, deoarece ar însemna , în opinia mea, o deficiență de construcție a ghicitorii. Adică, București sper că nu a fost pus doar pentru rimă...
Mai este și o aritmie la al treilea vers, dar până nu se dă răspunsul nu ar fi indicat să se corecteze, pentru că s-ar putea să stricăm prezentarea gicitorii inițiale.
Numai bine!
Cornel Rodean

Domnule Tomescu, Nelu și Laurențiu,
Aveți dreptate, vă mulțumesc și pentru aprecierile înstelate.
Domnule Darie,
Ați intuit perfect! În primul rând eu am vrut să fie un text umoristico-moralizator, pornind exact de acea vobă veche pe care o invocați și dumneavoastră.
Numai bine, tuturor!
Cornel

Am citit articolul și comentariile. Textul scris de Laurențiu este savuros (pe lângă valoarea documentară), comentariile lui Nae foarte hazoase, iar scurta intervenție a lui Nelu Gârda m-a făcut să izbucnesc în râs, deși zâmbete largi și ușoare hohote de râs am mai avut și până aici.
Ei, și la sfârșit, mi-am amintit cum îmi povestea cineva că s-au stabilit premiile la secțiunea carte la un festival de umor:
După o selecție preliminară au rămas în concurs 5 volume, exact pe numărul membrilor juriului. Președintele juriului a dat fiecărui jurat câte o carte, la nimereală, le-a dat startul la lectură și le-a urmărit reacțiile. Când s-au auzit primele hohote de râs, președintele și-a notat cartea care era lecturată, apoi la fel cu al doilea membru al juriului care a râs și așa mai departe. Cartea la care juratul a râs cel mai devreme a luat premiul întâi iar ultimul care a râs a hotărât ultimul premiu special (sau mențiune, nu mai are importanță).
Și atunci, dacă și eu am râs citind textul de mai sus, de ce să nu dau ca premiu o steluță?
Sănătate!

Remarc și eu prima și a patra epigramă, cu următoarele precizări:
Poanta de la a patra, în opinia mea, s-a construit printr-un mecanism mai rar întâlnit, dar de mare efect. Astfel, pe de o parte este surpriza din final: în versul al treilea cititorul este tentat să creadă că moartea, deoarece "nu a sunat", îl ocolește pe octogenarul uitat de Dumnezeu, dar la final află că de fapt moartea l-a înștiințat că vine, prin altă metodă folosită în telefonie ("trimite SeMeSe-uri"); în același timp, reținem și polisemantismul lui "a suna" (cu un sens la propriu și cu altul la figurat), care pregătește foarte bine poanta din ultimul vers. Pe de altă parte, poanta mai are o dimensiune, dată de pluralul "SeMeSe-uri": adică era oricum o poantă foarte bună dacă se spunea că moartea nu a sunat dar l-a înștiințat că vine trimițându-i un SeMeSe; dar pluralul are tâlcuri foarte adânci, în sensul că moartea se poate anunța nu numai direct ci și prin niște semne (semnale) date din când în când...
Excepțional!
La prima văd, de asemenea, o poantă foarte bună, cu surpriza (calambur, în același timp) "o sută... doi" și cu tâlc (adică, dacă senectutea se gată la cincizeci de ani înseamnă că românii îmbătrânesc pe la 40); cu același calambur "o sută... doi" eu cred că se putea construi o epigramă mai simplă și mai plauzibilă, dar de același efect în care să se spună că românii îmbătrânesc (sau își încep senectutea) doar când împlinesc "o sută... doi".
Și celelalte două, chiar dacă sunt, în opinia mea, sub cele analizate, au poante bune și o construcție impecabilă.
Numai bine!
Cornel

Vă dau, rapid, o soluție:

La geam trubadurul repetă
Același refren pentr-o fată
Și, după suflatu-n trompetă,
Rămâne cu buza umflată.

Aici este și o mică schimbare de percepție în pregătirea poantei. Adică, pentru a accentua echivocul nu mai spunem că din cauza suflatului în trompetă rămâne cu buza umflată ("de-atâta suflat în trompetă", cum era inițial). Eliminăm deci explicația cauzală și prezentăm doar temporal acțiunea ("după suflatu-n trompetă").
Este o o părere, bineînțeles, și nu mă mai "băgam în seamă" dacă nu-mi cereați dumneavoastră.
Numai bine!
Cornel

Domnule Manolache,
Am intrat mai rar pe "Agonia" în ultima vreme, dar mă bucur că nu am ratat întâlnirea cu dumneavoastră. Pentru mine este foarte clar că sunteți familiarizat cu acest tip de creație și aveți tot ce trebuie pentru a scrie epigrame foarte bune.
Referitor la catrenul de mai sus, mi-a plăcut cu deosebire poanta realizată prin echivocul expresiei "buză umflată" (cu un înțeles "la propriu" și cu altul "la figurat"), precum și ritmul (cu trei picioare metrice complete în amfibrahic).
Îmi place și construcția (limbaj simplu, clar, topică firească, fără inversiuni și alte "artificii" lingvistice, exprimare concisă) dar... eu aș schimba puțin în așa fel încât să se elimine punctul de la mijlocul catrenului (pentru o mai bună fluență, pentru a ajunge și mai ușor la poanta din final); în fine, este o întreagă teorie cu punctul din interiorul unei epigrame, nu o expun acum).
Numai bine!
Cornel Rodean

Foarte frumoasă prezentare, felicitări, domnule Tomescu!
Felicitări și autorului cărții despre care se vorbește mai sus!
Scrierile domnului Darie despre Bucovina (nu numai această carte) demonstrează o mare sensibilitate din partea autorului, o imensă dragoste a acestuia față de plaiurile natale și ne relevă un prozator care, cu un limbaj foarte simplu și direct, dar folosind cu măiestrie narațiunea și dialogurile, se citește cu plăcere și ușurință.
Numai bine tuturor!
Cornel Rodean

Laure, mulțumesc frumos pentru comentariul spiritual, ai dreptate!
Frate Diviza, sper și eu să-și atingă scopul. Până la urmă, asupra unor probleme putem atrage atenția în mai multe feluri. Eu am ales o modalitate literară, de data asta; poate, cu alt prilej voi aborda unele din aceste probleme, serios, riguros, cu argumente.
Numai bine!
Cornel

Domnule profesor Tomescu,
Ați înțeles perfect mesajul satirei mele și, mai mult, constat că... a avut chiar și efect asupra dumneavoastră. Satisfacția mea este cu atât mai mare cu cât, oficial, dumneavoastră nu faceți parte din rândul epigramiștilor, iar textul meu este destinat cu precădere confraților din această breaslă.
Dane,
Ca de obicei, ești un cititor foarte atent și un comentator pertinent, drept pentru care îți mulțumesc. În comentariul tău ai surprins majoritatea (cele mai importante) aspectelor pe care eu am vrut să le satirizez în textul meu dar, și pentru tine și pentru ceilalți epigramiști și, mai ales, pentru diverșii alți cititori, subliniez:
Personajul Fanache Porumb nu are corespondent în realitate, întâmplările narate mai sus sunt exagerări ale unor aspecte sesizate de mine iar eu sper, din toată inima, să nu se ajungă la situațiile din satira de mai sus! Am văzut, însă, pericole clare, de aceea trag un semnal de alarmă!
Domnule Darie, mulțumesc pentru trecere!
Numai bine, tuturor!
Cornel

Domnule Darie,
Dacă proza de mai sus dumneavoastră vi se pare "realitate curată", înseamnă că prozatorul este bun:))
Despre realitate și ficțiune în proză mi-am mai spus părerea, nu mai repet...
Numai bine!
Cornel Rodean