E toamnă iar

Dane,
Am citit mai multe grupaje senryu postate de tine în ultimele zile, am vrut să las și câte un comentariu, din când în când, dar nu am reușit, se pare că au fost ceva probleme tehnice cu site-ul (de abia de astăzi văd că am liber la comentarii).
Dar, să nu uit, spun acum că mi-au rămas în minte, ca foarte reușite după gusturile mele, cele cu fetița cu chibrituri care vrea să aprindă focul cu bricheta, albă ca zăpada plină de cenușă, icrele de rechin din sipetul de aur, selfie-ul politic, or mai fi fost care mi-au plăcut atunci dar, dacă pe acestea le-am reținut, spune și asta ceva...
Grupajul de mai sus mi se pare eterogen, ceea ce nu este ceva rău, în opinia mea.
Primul tristih cred că este un poem (sau începutul unui poem mai lung) în adevăratul sens al cuvântului. Toamna târzie, care sugerează bătrânețea, este foarte bine asociată ridurilor de "pe fața" șoselei. Bine, mai putem să gândim cum că, tumultul specific verii s-a încheiat, s-au încheiat și frământările (la propriu) de pe timpul caniculei din asfalt, iar toamna natura trăiește într-un ritm mai redus (pomii și alte plante trec în repaus vegetativ) și, în consecință, chiar și valurile din asfalt "încremenesc" sub formă de riduri. Este și umor, bineînțeles, apropo de starea șoselelor...
Al doilea , ceva mai grav, îmi pare ca un aforism.
Al treilea este umoristic sută la sută, cu mecanism specific epigramei.
Mai postează, o să mai citesc și, cine știe, poate încerc și eu (dacă voi reuși va fi în primul rând datorită ție).
Numai bine!
Cornel

Cornel, ca de obicei ai perfectă dreptate.
Primul este în același un text nostalgic, pentru că face aluzie la toamna vieții și un text satiric, pentru că pomenește de ridurile dintr-un asfalt de proastă calitate.
Al doilea e o reluare a unui haiku mai vechi. L-am încadrat la senryu pentru că sugerează natura umană a unui haijin autentic - calitatea de a găsi un subiect în fiecare frunză.
Al treilea, într-adevăr, este cel mai umoristic. Are și un pic de satiră la adresa celor care găsesc motiv de gelozie până și într-o frunză.

Mulțumesc pentru că te-ai aplecat cu atât atenție asupra poemelor mele.